Stai cu mine și mă asculți o oră sau îmi dai două foi și un pix ca să scriu

În maternitatea unuia dintre marii furnizori privați de servicii de sănătate din Romania are loc următoarea întâmplare.

O directoare importantă a unei firme care avea abonamente de sănătate (multe și scumpe) la respectiva clinica, posesoare (cum altfel?) a unui pachet naștere VIP, are o seama de nemulțumiri/frustrări referitoare la felul în care a fost tratată pe perioada internării. Era destul de clar tuturor celor cu care interacționase până atunci că nemulțumirile erau legitime.

A solicitat să vorbească cu directorul maternității însă acesta a refuzat să o vadă considerându-se mai important decât incidentul ivit. A venit una dintre cele două persoane angajate exact pentru a întări relația cu ceea ce ei numesc clienți și nu pacienți (Client relationship manager sau ceva de acest gen). Aceasta i-a comunicat proaspetei mămici că directorul nu poate veni dar că poate să îi comunice ei ce are de reclamat. Atunci persoana internată i-a spus, ușor indignată, că ori stă sa o asculte preț de un ceas ori îi aduce două foi și un pix ca să scrie ce are pe suflet.

Ei bine, ce credeți voi dragii moșului că a făcut acea persoana angajata special pentru a preveni și dezamorsa astfel de conflicte?

?

?

?

?

Ei bine…

…i-a adus foile!!!

Iată de ce spun că empatia, grija, compasiunea și bunătatea nu pot fi reglementate. Ele nu apar doar pentru că sunt trecute în fișa postului sau chiar figurează ca fiind esența postului.

 

Partajează pe WhatsApp

Lasă un comentariu