Prietenul care mi-a mai relatat de printr-o sectie de ortopedie (Comunicare in spitalele romanesti: cald+rece=rece) mi-a mai oferit un exemplu.
Cu mai putin de doua luni in urma a suferit o interventie chirurgicala in urma unei fracturi de platou tibial. Impreuna cu accidentul care a provocat fractura fost o cumpana importanta in viata lui. A fost operat de un chirurg ortoped cu titlu universitar si evolutia a fost chiar mai buna decat oricine s-ar fi asptat. Desi sunt doar doua luni de la accident el poate sa mearga din nou, urca si coboara scari fara prea mari probleme.
Recent a fost la evaluare. Deopotriva el si medicul s-au bucurat si felicitat reciproc pentru succesul obtinut. Apoi a fost purtat urmatorul dialog:
Doctor: Ce probleme mai ai?
Prieten: Stiti, ma doare glezna, chiar mai sacaitor decat genunchiul.
D (zambind): Eu ti-am operat genunchiul nu glezna!
P: Si (doar) atunci cand stau drept os pe os ma doare si genunchiul putin.
D: Asta nu mai e problema de os (ceea ce operase el) ci de tesut moale, vedem cum evolueaza in timp.
Punct!
Discutie:
Chirurgii sunt cunoscuti ca fiind mai priceputi cu mana decat cu gura (comunicare) si, pana la un punct e de preferat sa te opereze foarte bine si sa fie mai stangaci in comunicare decat sa stea sa empatizeze in lacrimi cu tine uitandu-va impreuna la o operatie prost facuta.
Cu toate acestea:
- Si glezna tine tot de ortopedie si ar fi meritat sa se uite macar la ea chiar daca nu facea subiectul evaluarii interventiei cu pricina. Daca era in criza de timp ar fi putut delega pe altcineva sa o faca in locul lui sau sa gaseasca o solutie. Asta inseamna sa tratezi pacientul si nu doar o particica din el.
- Chiar daca raspunsul legat de durerile in genunchi pare logic probabil ca ar fi fost mai linistitor daca ar fi abordat subiectul mai specific. Ex. „Probabil tine de partile moi, ar fi bine sa mai asteptam vindecarea totala a osului timp de x luni si sa evaluam atunci, daca va mai fi cazul, discuri, ligamente…”
- Rolul de formator de medici. Medicul cu pricina are si titlu universitar. Este foarte probabil ca acest mod de abordare sa fie replicat de mai toti discipolii pentru care acest medic reprezinta o calauza profesionala.Vorbim de o abordare a medicinei (tratez pacienti si nu doar bucatele din ei), o abordare cu atitudine (imi pasa de pacient si cat stam de vorba fac tot ce pot ca sa rezolv in limitele competentelor si pregatirii mele) si o abordare a comunicarii cu pacientul (cum ar fi de exemplu sa verific daca raspunsurile mele satisfac sau nu pacientul). Medicul ar putea deveni un brand mult mai puternic pentru pacientii lui, pentru colegii si colaboratorii din spital si pentru discipoli, fie ei studenti sau viitori specialisti in ortopedie.
Asta nu stirbeste cu nimic recunostinta prietenului meu petru cel care l-a ajutat sa-si reia mersul si activitatile de zi cu zi. Nu putem si nu merita sa incercam sa fim perfecti. Dar sunt lucruri marunte care nu cer mare efort si care ar putea sa ne faca exceptionali.
Partajează pe WhatsApp
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.