Îmi doresc că oricare persoană din țara asta care își face cu dăruire si competență datoria acolo unde muncește să fie plătită decent. Greu însă de argumentat ce este decent. Gândurile mele se îndreaptă către a-și permite un acoperiș deasupra capului în pas cu vremurile, să se poată alimenta corect, să își poată urmări o pasiune și să poată să ofere copiilor lor educația de care aceștia au nevoie și pe care eu la rându-mi mă străduiesc să o ofer fetiței mele. Mi se pare normal ca o familie de medici, profesori sau polițiști să-și poată trimite copii din salariul câștigat onest la cursurile de limbă străină sau la înot sau în tabără așa cum merge și fetița mea. Educația pe care copii o primesc acum va face sau nu o societate mai bună sau nu în viitorul nu îndepărtat al neputințelor mele. Nu mi-e indiferent.
Îmi mai doresc că acel salariu să fie și corect calibrat pentru contribuția fiecăruia la binele general . Ceea ce face statul roman este să se ascundă după niște reguli proaste, să bage cat mai mulți oameni în aceeași oală (funcționari publici) și apoi să îi învrăjbească sau să spună că nu putem mări aici că ne sar unii sau alții în cap. O prostie. În cele ce urmează voi aduce câteva argumente pe care socotesc că ar merita invocate de cei care vor purta cândva discuții cu autoritățile pe tema salariului.
Ce ar însemna un salariu corect calibrat? Ar însemna să țină cont niște variabile care diferențiază anumite grupe de profesioniști aflați în slujba binelui public după cum urmează:
- Expertiza
- Volumul de muncă
- Riscul profesional
- Condițiile din piața muncii
Unele dintre cele mai vehiculate grupuri profesionale care sunt aduse în calcul atunci când vorbesc de creșteri salariale sunt corpul didactic și polițiștii. Nu pot mari salariile medicilor fără să le mărească și pe ale celorlalți lucru care este sau pare imposibil. Mă bucur că fiica mea are o învățătoare dedicată și îmi doresc ca și aceasta din urmă să aibă un salariu pe măsura contribuției la succesul generațiilor viitoare. La fel cum am și un vecin polițist și îmi doresc ca și el să fie fericit cu ce primește în schimbul muncii lui chiar pasionate. Dar aș vrea să privim salariile prin cele patru prisme comparativ medici, profesori și polițiști.
Expertiza
- Pregătirea formală unui medic durează între 9 și 12 ani (includ aici doar anii de studiu). A unui profesor 3-4, a unui polițist 3-4.
- Toate cele trei categorii mai au diferite examene de dat pe parcursul carierei, cu toate acestea, cele mai mari cheltuieli legate de actualizări profesionale sunt în breasla medicilor. Cred că medicii cumpără și cele mai multe și mai scumpe cărți pentru pregătirea lor profesională. Atât profesorii cât și polițiștii nu prea scot bani din buzunar pentru pregătirea lor în vederea oferirii unor performante îmbunătățite (sau poate sunt eu ignorant).
Avantaj medicii.
Volumul de muncă
- Medicii au regim de lucru normal (fără a include aici multitudinea de sarcini birocratice noi care vin în afara acestuia cumulat cu efortul de a se menține la curent cu ultimele noutăți). Pe lângă asta mai fac și gărzi (ce-i drept plătite dar prost) și unii dintre ei își distrug multe weekenduri și sărbători, important nu? Profesorii au vacanțe mult mai mari și program de lucru restrâns (nu este niciunul normat la 8 ore pe zi). Lucrează doar „pe lumină” iar în week-end și de sărbători sunt cu familia. Polițiștii au program de lucru comparabil cu cel al medicilor (nu vorbesc aici de cei de la pașapoarte sau evidenta populației care au program normal).
- O parte dintre medici (ex. cei de familie dar și specialitățile medicale) trebuie să lucreze în regim antreprenorial lucru care adaugă complexitate situației, lucru inexistent în cazul profesorilor sau al polițiștilor.
Avantaj, medicii și apoi polițiștii.
Riscul profesional
- Într-adevăr, unii polițiști își risca viața sau sănătatea prin misiuni. Eșecul profesional al unui medic este de asemenea dureros (inclusiv pentru medic). De aceea sunt în creștere și numărul proceselor de malpraxis iar acestea ajung să constituie un factor de stres suplimentar permanent. Profesorii sunt insuficient (si impropriu dar nu e vina lor) controlați referitor la ceea ce facș nu am auzit încă să fi dat cineva în judecată învățătorul sau profesorul de istorie pentru ca din cauza lui și-ar fi ratat cariera.
- Medicii sunt agresați și amenințați frecvent (verbal sau fizic) fără să beneficieze de structuri de protecție specifice (paznicii de la spitale sunt niște mămăligi). Polițiștii sunt probabil amenințați dar știu să se protejeze și lucrează în structuri care cu asta se ocupă. Profesorii sunt mult mai rar în astfel de situații.
Avantaj medicii și polițiștii.
Condițiile din piața muncii
Un lucru care este mereu trecut cu vederea este relația care exista în piețele libere dintre salariul oferit pentru un tip de post și nevoia de personal pentru acel post. Cu cât sunt mai putini disponibili să ocupe un anume gen de post cu salariul oferit (plus alte condiții) va fi ajustat în sus. Să explic: atunci când oamenii vad că pot primi mult mai mult undeva pentru același job (nu vorbesc de unul cu condiții și relații de muncă mult mai bune) se duc acolo. Și nu prea ai ce să faci, daca vrei să oprești exodul va trebui să ajustezi condițiile care l-au determinat. Realitatea pe care nu a inventat-o nimeni este că medicii romani sunt căutați de alte piețe de muncă din Europa și din lume (la fel și asistentele medicale). E un deranj însă să plece de acasă. Salariul lor (si condițiile de munca) va trebui ajustat în așa fel încât să nu merite deranjul. Partea și mai proastă este că odată ce deranjul a fost făcut, chiar dacă ajustezi în al doisprezecelea ceas salariul, că să îi aduci înapoi acasă creezi un alt deranj pe care mulți nu-l vor mai face pentru câțiva galbeni în plus. Sau probabil că nu imediat, alți factori vor trebui să intervină. Astea sunt mecanisme de piață și problema nu se va rezolva cu declarații de intenție ale unor politicieni, miniștri, lideri de sindicat sau cu ajustări minore. E foarte serios și necruțător. Și asta cu atât mai mult cu cât durează cel puțin o decadă pentru a pregăti un medic. Una peste alta nu am auzit de recrutări masive de profesori sau polițiști romani în străinătate.
Avantaj medicii.
Dar care AVANTAJ? Acesta TREBUIE să se regăsească în grilele de salarizare din viitorul cât mai apropiat altfel riscăm un dezastru serios al sănătății publice din țară. Medicii trebuie să discute argumentat și să lase multe din emoțiile lor (legitime de altfel) în afara negocierilor. Sper ca cele de mai sus să inspire și să ajute. SUCCES!
Partajează pe WhatsApp
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.
Am cateva comentarii la afirmatia dv.:
– Profesorul invata toata viata, ca si medicul si sustine examene din 4 in 4 ani (gradele didactice) si participa la foarte multe cursuri de perfectionare si chiar reconversie profesionala.
– Timpul de lucru al profesorului: este mai mare de 8 ore pe zi ( corectare de lucrari si teze, ore de pregatire remediala pentru elevii cu dificultati, pregatirea de teste si fise de lucru, documentare pentru a face orele cat mai atractive, ca daca nu le dai de lucru elevilor, iti dau ei tie).
– Vacantele pe hartie sunt 56 zile lucratoare, dar in realitate sunt cu mult mai putine. De exemplu la liceele tehnologice si scolile profesionale activitatile de laborator si instruire practica ( pentru ingineri si maistri instructori) se finalizeaza fie la jumatatea lunii iulie, fie la sfarsitul lunii iulie in functie de anul de studii. Deasemei in asa zisa „vacanta” lucrezi la scola in comisiile pentru admitere, in comisiile de examen, etc
– Riscul profesional exista si la profesori, avand in vedere atitudinea si agresivitatea tot mai mare a elevilor dar si a parintilor.
Nu neg importanta celorlalte profesii si riscurile meseriei, dar si profesorii merita apreciati,respectati si corect salarizati.
Multumesc frumos pentru aceste ganduri. Unele sunt noi pentru mine, altele nu. Departe de a minimiza importanta unora sau a altora.Din pacate, repet din pacate, egalitarismul nostru o sa ne lase fara medici.
O clarificare elocventa, multumesc Olivian.