Imunitatea pe înțelesul corpului medical

„Singurul lucru necesar pentru triumful răului este ca oamenii buni să nu facă nimic.” – Edmund Burke (filozof irlandez, 1729-1797)

Observ cu surprindere și încântare un embrion de organizare în rândul medicilor cuprinși de lehamitea pe care, de ceva vreme, politicul, administrativul, mass media, diferiți indivizi (nu as spune că societatea în general) și, mai ales proprii lideri le-o arata zi de zi cu îndârjire și de mai mulți ani la rând. Poate ca chiar a inceput mult asteptata  Revoluție a halatelor albe. Cei cu Facebook găsiți mai multe aici.

La nivel de corp (organism) viu ei o înțeleg foarte bine: indiferent că este o bacterie, un virus, un parazit, o macromoleculă străină sau chiar o celulă proprie modificată, automat, fără ca creierul să conștientizeze, organismul o recunoaște, decide că „tu nu ești de-al nostru” și începe atacul pentru eliminare. De cele mai multe ori îi reușește. Apoi se instalează o memorie de scurtă și lungă durată în așa fel încât acei inamici să poate fi atacați mai rapid și mai ușor.

Hai să ne imaginam însă că întreg corpul medical (medici și alte ajutoare) ar putea acționa ca un organism viu cu imunitate. Atunci ar recunoaște imediat, spontan chiar multe dintre următoarele situații/indivizi:

1. Medicii (dar și asistentele, infirmierele, paznicii sau brancardierii) șpăgari și aici mă refer exclusiv la cei care condiționează direct și indirect, explicit și implicit actul medical de plic sau alte tangibile.
2. Șefii de secție sau directorii de spital cu comportament abuziv.
3. Profesorii cu comportament abuziv (de exemplu iau șpagă în bani sau tacâmuri de argint ca să își treacă studenții)
4. Pe cei care au practici îndoielnice (de exemplu promovează pe scară largă cezariana în locul nașterii naturale din motive evident nenaturale)
5. Pe cei care nu își fac datoria de îndrumători față de studenți și rezidenți.
6. Pe cei care comunică prost sau abuziv cu pacienții sau aparținătorii acestora.
7. Pe cei care fură (din administrația spitalelor sau altor entități medicale de exemplu).
8. Pe cei care au relații non etice și imorale cu diferiți furnizori de servicii și soluții medicale.
9. Pe cei care închid ochii la erori medicale evidente și grave ale celor din responsabilitatea sau din preajma lor și din care nimeni nu va învăța niciodată nimic.
10. Pe cei care își promovează în funcții, odraslele, rudele, cumetrii sau copii altora ca ei într-un mod total netransparent și departe de orice criteriu competitiv. Probabil că lista ar putea continua.

Odată recunoscute aceste comportamente imaginați-vă declanșarea unor mecanisme de înlăturare a lor și de evitare a altora similare pe viitor. Ei bine, atunci am fi martorii unui sistem medical care funcționează ca un organism viu, care se vindecă prin el însuși și care, fiind mai puțin vulnerabil la acest gen de boli, va fi mai capabil să lupte cu cei din exterior (politicienii, guvernanții și alții) și să obțină mai mult din ceea ce își doresc. Ceea ce trebuie făcut este ca pe lângă a revendica meritatele salarii mai mari și condiții de lucru în pas cu vremurile medicii să se lupte ca lucrurile menționate mai sus să nu se mai repete. Să o facă atât ca indivizi (Limfocite T helper de exemplu sau macrofage în ultima instanță) cât și ca grupuri: societăți profesionale, asociații, sindicate constituind astfel o „măduva osoasa” suficient de bună în a păstra și asigura dezvoltarea unui corp (medical) sănătos capabil să facă față apoi oricăror agresiuni externe.

Corespunzător celor de mai sus:

1. Atunci spaga, în sensul descris mai sus ar fi o mare rușine și în același timp om mare teamă. Nu ar mai fi deloc ceva legitim pentru care să își dea cu părerea foruri judiciare supreme.
2. Atunci cei din spital/ subordine s-ar concentra pe ceea ce este mai bun de făcut pentru pacienți, colectiv și comunitate și nu să mulțumească orgoliile permanent inflamate și distruse ale unui șef de secție uitat într-un post pe care nu-l merită.
3. Atunci studenții ar învăța ce este meritul și s-ar imuniza și ei la corupție. Am putea spera la generații de medici care vor promova progresul, eticul și moralul în profesia lor.
4. Atunci am avea bresle medicale care își cunosc și promovează interesul lor etic și moral profesional, al sănătății pacienților și al comunității.
5. Atunci am avea medici mai bine pregătiți încă din primul lor an de muncă pe cont propriu. Și nu am mai avea poate rezidenți care se străduiesc să devina buni dar în anul trei de rezidențiat se simt vizibil complexați în fața colegilor lor din vest din doar anul întâi. Prea multe povești reale am aflat pe tema asta.
6. Ar dispărea o parte din urâțenia instalată între pacienți și medici și alte cadre medicale. Și culmea, ar fi o experiență muuult mai frumoasă chiar pentru cei în halate albe.
7. Ar fi mai mult pentru toți. Mă rog, ceva mai puțin pentru hoți. Dar ar fi și mai puțini hoți. Pentru că ar învăța că așa ceva nu se face. Cel puțin nu acolo. Hoția va fi ceva excepțional și nu cotidian sau de înțeles.
8. Am avea un sistem în care ar conta interesul celui bolnav și nu alte interese. Și asta ar fi foarte vizibil. Ar duce la o mai mare încredere în medici și corpul medical.
9. Am avea parte de mai puține erori și am crea cadrul de a învăța din ele. Astfel s-ar crea un cerc virtuos care ar duce la și mai puține erori.
10. Am avea parte de un sistem mai permisiv cu medici care vin la serviciu cu mai mult chef de a face bine, care si-ar canaliza energiile în a face mai mult bine și nu în a pupa în fund mai știu eu ce prețios domn profesor sau în a evita conflicte nenecesare sau a întreține intrigi de palat care să facă viața și mai grea tuturor.

Trebuie recunoscut agresorul din interior, trebuie decis ca „tu nu ești de-al nostru” și apoi trebuie declanșat mecanismul de eliminare și activată memoria de scurta (IgM) și lungă durată (IgG) pentru ca atacurile să nu se mai întâmple.

Pare abstract dar în lipsa unor astfel de sisteme va fi greu să pui comunitatea medicală la vreo masă a negocierii cu destulă relevanță. Cumva, momentul este bun. Pare că mai rău nu se poate deși nu-i bine să stârnești maleficul. Mulți medici pregătiți, onești și bine intenționați par a se trezi din somnul care a permis ca răul să se instaleze. Exceptând centrele universitare, puterea ne negociere individuală nu a fost nicicând mai mare. Practic sunt medici de neînlocuit acum. Avem nevoie de un sistem public solid și acest lucru devine tot mai vizibil. Sper să se rezolve cat de repede problema salariilor pentru ca este într-adevăr importantă. Dar văd asta doar ca pe o victorie de etapă. Probabil că fără această victorie nu exista un viitor prea luminos. Însă adevărata victorie va fi când punctele de mai sus vor fi abordate și amendate radical. Când corpul medical își va fi construit imunitatea. Este singura garanție a unui viitor cat mai luminos pentru medici și pentru generațiile viitoare, pentru sănătatea noastră atunci când vom fi neputincioși, a copiilor și nepoților noștri care vor alege să rămână în aceasta țară și nu vor urma vreo școală medicală.

Nicolae-Iordache Iordache

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.