De ce clinicile mici (inca) mai pot face fata cu succes noilor hiperclinici private?

Contextul

Am fost in week-end la congresul de ginecologie endocrinologica la Sinaia unde am facut o mica introducere despre construirea brandului de doctor. Acolo am intalnit o fosta colega de facultate, acum medic ginecolog la un spital important din Bucuresti si cu colaborari cu diverse clinici din Bucuresti.

Dezamagirea

Am fost curios sa aflu cum decurg acele colaborari si am fost surprins sa descopar cat de dezamagita era colega mea in privinta acestora. Mi-a prezentat cazul colaborarii cu o clinica mare cu investitii serioase atat in Bucuresti cat si in tara. Intre altele mi-a spus:

  1. Din dorinta acestei clinici de a-si maximiza incasarile si probabil profitul se intampla ca pacientului programat (care a cerut in mod special sa fie vazut de colega mea) sa i se faca un set de analize si ecografie inainte de infatisarea la medic. Mentionez ca aceste investigatii nu erau recomandate de medic ci, probabil, de persoana de la receptie sau, posibil, de catre directorul medical al clinicii.
  2. Pacientilor colegei mele le era foarte greu, daca nu imposibil sa fie programati de medicul pe care il doreau. Ba chiar colaga mea a incercat la un moment dat sa obtina o programare la… ea insasi.  Si nu a reusit. Telefonista ii spunea ca are consultatiile blocate pentru mai multe saptamani si ii sugera sa mearga la un alt medic (probabil angajat si nu colaborator al acelei clinici). Ea stia insa ca nu este asa pentru ca atunci cand mergea la clinica avea foarte putine consultatii.
  3. „Optimizasera” personalul mediu in asa fel incat ajunsese sa fie o asistenta la 5-7 cabinete in conditiile in care medicul nu concepea sa ceara pacientei sa se dezbrace fara o a doua persoana in cabinet.
  4. Intr-o alta clinica managementul s-a plans ca timpul de consultatie nu este optimizat in sensul ca o consultatie dureaza 30 de minute fata de 20 de minute in cazul altor medici.

Toate aceste exemple tradeaza preocuparea managementului spitalului disproportionat mai mare catre incasari si profit. Este normal sa ai astfel de preocupari atat vreme cat ai investit intr-o afacere. Insa daca faci asta pe seama insatisfactiei personalului tau, a colaboratorilor tai si, mai ales, a pacientilor tai va fi foarte greu sa ajungi atat de departe pe cat ti-ai dorit. Ceea ce este si cazul uneia dintre clinicile in discutie.

Unde este oportunitatea?

Marile hiperclinici din Romania exceleaza prin mecanismele de atragere a pacientilor. Mai exceleaza prin implementarea unor proceduri si fluxuri care, comparativ cu alternativa publica, ajuta ca acestea sa iasa usor in evidenta. Au investit in tehnologie mai mult decat cabinetele mai mici. Aceste sunt in mod cert atuuri pentru care sunt cautate de populatie.

Dar daca intoarcem pagina ce vedem?

  • Chiar nu este nevoie de toata acea tehnologie in majoritatea cazurilor.
  • Cazurile dificile (care necesita consum mare de resurse, riscuri serioase) sunt arareori tratate in aceste clinici, de regula pacientii ajung tot la spitalele publice.
  • Castigand in dimensiune au castigat si in aroganta. Angajatii au devenit… angajati. Sunt mai procupati sa multumesca seful decat  clientul. Pacientul a devenit mai degraba client (voi dezbate curand despre asta). Fiecare pacient reprezinta tot mai putin din succesul clinicii si personalul il trateaza in consecinta. Similar si in cazul angajatilor, este o diferenta atunci cand esti unul dintre cei 5 fata de cand esti unul dintre cei 2000.

In concluzie, o mica clinica inca mai are sansa ei daca alege sa nu faca cele de mai sus. Estimez ca mai exista o „pauza” de zece in ani timp in care clinicile mici vor mai putea sa apara si sa creasca. Apoi, posibil ca va urma ceea ce se intampla si SUA, medicii le vor inchide si se vor duce sa lucreze ca angajati. Sau daca nu, va fi mai greu de suprevietuit. Depinde de ceea ce faci in acesti zece ani. Alege ce trebuie si merita sa faci. Fii etic si comunica asta. Cultiva-ti brandul. Al tau si al clinicii tale.

Partajează pe WhatsApp

2 comentarii la „De ce clinicile mici (inca) mai pot face fata cu succes noilor hiperclinici private?”

  1. in plus la o clinica mica preturile sunt mai flexibile, nu trebuie sa vb cu trei directori sa faci reducere unui pacient care nu isi permite pretul afisat dar poate plati ptr operatie daca faci o reducere ( eu operez la 4 clinici Private in Tg mures, la una des, la alta mai rar si al una foarte rar…)
    cu cat creste spitalul creste si costul fix al unei operatii, curios aparent dar real……
    cred ca vor face ani buni fata si va dau exemplul prof fritz strobel este un ortoped de renume in europa, pe care l-am vizitat in germania si care la straubing lucra intr-o clinica privata monospecialitate cu o sala de operatie si opera numai sportivi de lot national
    chirugia inseamna si va insemna in continuare brandul chiurgului…….

    iar apropo de ultimul articol stiti cum se zice apropo de multumirea pacientului sau de contactul cu pacientul post operatie…no news, good news ( daca are o problema/nemultumire suna sigur)

    in rest succes in continuare!!!!!

    Răspunde
    • Va multumesc pentru comentariu. Interesanta experienta cu proportionalitatea intre costul fix al spitalului si dimensiunea lui. La fel si cu flexibilitatea. Intr-adevar o recunosc ca o probema majora a clinicilor private din Romanaia unde bantuie mentalitatea de patron-fondator-care controleaza tot.
      Povestea cu nisa va supravietui mereu daca nisa este bine aleasa iar echipa lucreaza la nivel inalt. Sunt chiar surprins sa vad ca prea putini se specializeaza, castiga experienta si comunica nisa. Cred ca e o problema de cultura. Daca intri in nisa pierzi poate alte chestii iar oamenii nu prea vor sa piarda nimic. Nici lucruri e care nu le au nu vor sa le piarda (potential).
      O sa tin minte corolarul de chirurgie cu „pacientul post operatie…no news, good news”.
      Mult succes si dumneavoastra,
      Nicu

      Răspunde

Lasă un comentariu