Un început bun

Am vizionat cu plăcere, în ultima săptămână, două filme ale Societății Naționale de Medicina Familiei care promovau mândria, satisfacția și bucuria de a fi medic de familie chiar în ciuda unor dificultăți întâlnite pe traseu: lipsa de capital, suspiciune referitor la intenția medicului sau autorități locale necooperante.
     Unul dintre filme1 o prezintă pe Otilia Țigănaș, medic de familie în Hășmaș (județul Arad), celălalt2 pe Valentin Pantea, medic de familie în Bicăcel (județul Bihor). Ambii au investit în dispensarele locale ca să poată profesa corespunzător nevoilor și aspirațiilor. Ambii au făcut ceva mai mult decât să se limiteze la comunitatea pe care o deserveau ca medic. Au făcut blog sau pagină de Facebook care să ajute sau să inspire pacienți ori colegi din alte zone. Dar nu despre ei vreau să vorbesc acum, puteți vedea filmele urmând link-urile din subsol.
     Ceea ce m-a impresionat a fost gestul unei societăți medicale profesionale de a-și promova membrii și, prin aceștia, de a-și promova mesajele și interesele lor generoase. Chiar cred că este nevoie de mult efort și coordonare în a promova medicina de familie ca specialitate, misiunea medicului de familie așa cum ar putea fi și nevoia noastră, a tuturor, pentru medici de familie competenți și dăruiți.
     Sigur că acest demers în izolare poate fi doar floarea care nu aduce primăvara, dar poate că mai este loc și de alți ghiocei, cum ar fi: efortul colectiv de a pregăti medicii pentru provocările reale din medicina de familie (inclusiv pediatrie), un efort de lobby susținut în fața autorităților pentru a oferi sprijin celor care încep acest drum, pentru a reduce povara birocratică și a susține integrat medicii, în contextul comunităților pe care le deservesc. Adică să vadă ce este nevoie în comunitățile respective și să sprijine medicii să ofere servicii cât mai complete, bune, actuale. Să întărească colaborarea instituțională între spitale și cabinete, între medicii de familie și cei de alte specialități. Să creeze contextul în care medicii să poată spera că, dacă își doresc suficient de mult și depun un efort rezonabil, pot fi învingători, pot trăi decent și pot avea o viață încununată de satisfacția unei munci valoroase și prețuite de cei din jur. Ar fi de așteptat inițiative în care organizațiile profesionale să ajungă să discute și să convingă studenții de importanța și frumusețea medicinei de familie și, mai ales, să le arate calea și ajutorul către ceea ce pot deveni. Altfel, mulți dintre cei de vârsta mea, dar și a multor medici de familie practicanți, vor îmbătrâni și-și vor trăi senectutea fără… medici de familie.
     Și, pentru că tot am plecat de la niște clipuri video, am să vă povestesc ce s-a întâmplat în urmă cu ceva ani în Marea Britanie. A fost o perioadă în care nu se mai înscriau noi recruți la școala de poliție, lucru care punea serios în pericol viitorul societății britanice. Și-au imaginat o campanie în care au prezentat cât de frumos și grozav este să fii polițist. Rezultate aproape nule. Au schimbat agenția, iar noua campanie s-a bazat pe principii opuse. Au spus, de data asta, că viața de polițist este grea, cu ture de noapte, rigoare, trebuie să faci multe lucruri neplăcute, să trăiești adesea în conflict cu tot felul de indivizi dubioși. Au mai spus și că este periculoasă: sunt oameni care, în misiune, își riscă viața sau integritatea fizică. Dar au mai spus ceva: avem nevoie de polițiști și avem nevoie de tine. Un fel de We want you as a new recuit. Poate părea banal, dar sentimentul că faci ceva pentru cineva care chiar are nevoie de tine va fi mereu un motivator puternic pentru mulți. Când am terminat medicina (o începusem cu doi părinți și am terminat-o fără niciunul, mai exact, tatăl meu avea să mă lase orfan în următoarele luni), exact asta mi-a lipsit! Cineva care să-mi spună că avem nevoie de un medic așa înzestrat ca tine! Au spus-o alții și viața mea a fost frumoasă, nu aș schimba-o. Întrebarea însă rămâne: cine le spune absolvenților de la medicină că are nevoie de ei? O persoană cu nume, funcție și disponibilitatea de a ajuta pe traseu. Absolvent cu absolvent, nu discursuri de grup.

1. https://goo.gl/y2yghj
2. https://goo.gl/hZkSZY

Articol publicat in Viata medicala din 10.11.2017.

Nicolae-Iordache Iordache (363 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Trimite comentariu