Cu studenții acasă la suferință dar și la imaculat

Am participat la cea de-a XXX-a ediție a proiectului Societății Studenților în Medicină din București, Împreuna pentru Sănătatea Rurală. Pe scurt 40 de studenți, rezidenți și medici care merg într-un sat care din varii motive are nevoie de asistență medicală (suplimentară) pentru o categorie de cetățeni. Aduc cu ei kituri pentru analize medicale, electrocardiografe, un ecograf, au recoltat Babeș-Papanicolau au adus ceva medicamente donate de unele companii sau cumpărate uneori chiar de către participanți… Se organizează, de cele mai multe ori în școala satului care devine astfel policlinică de ocazie.

O seamă de lucruri grozave se întâmpla acolo:

Pentru pacienți:

  • IMG_8006Au fost pacienți care nu au văzut doctorul de 40 de ani, măcar au făcut acum un prim pas.
  • In limitele „stabilimentului” au avut parte de oameni cărora le pasa de ei și care au dat tot ce era mai bun din ei.
  • Au fost și câteva cazuri (mai) critice investigate. Au fost stabilite niște „scurtcircuite” pentru unii pacienți ca să se poată descurca mai bine prin hățișurile birocrației din sănătatea românească. De exemplu, azi, la doar doua zile de la eveniment o mămică și-a internat copilul pentru o corectarea unei malformații laringiene. Daca nu ar fi nu s-ar povesti!
  • A fost și o mica conferință de educație pentru sănătate pentru cei din sat, poate un pic prea puțin și prea puțin interactivă.
  • Ba chiar, un student, apicultor de timp liber, a adus si 12 borcane cu miere de rapiță pentru niște pacienți mai nevoiași.

Pentru studenți:

  • IMG_7989A fost o ocazie bună să se simtă utili. De ce nu se întâmpla asta și la facultate sau la spital rămâne în continuare nedeslușit. Asta a fost o foarte buna motivație pentru participarea lor.
  • Au avut libertatea să fie empatici atât cat doresc ei de mult. Și am constatat un mare astfel de rezervor. Sper că vor fi învățat că le este util și nu se vor dezbăra de el copiind racile adânci de sistem.
  • Au întâlnit durerea la ea acasă netulburata de mediul spitalicesc care îi dă dimensiuni noi și artificiale.
  • S-au simțit stăpâni pe procesele și obiectivele lor. Și s-au descurcat frumos.

Pentru medici:

IMG_7988Au fost și câțiva medici, mai mult rezidenți. Ei au motivații diverse. Am întâlnit aici pe cardiologul Alexandru Popescu de la Colentina care în ultimii 4-5 ani a fost la circa 20 de caravane. Nu i-a tăcut gura o clipa, era o sursa nesfârșita de inspirație și cunoaștere pentru cei mult mai tineri decât el. A explicat ce și de ce, a încurajat studenții și rezidenții sa citească, să fie la curent cu noutățile, le-a arătat cât de tânăr este el. Acum, că se pregătește să își crească nepoții in Canada, a primit și un tort de despărțire dar parcă nimănui nu-i venea sa creadă asta.

Alți medici parcă refuzau realitatea lor și voiau să mai trăiască crâmpeie de studenție, alții aveau generozitate în exces. Alții erau doar rebeli frumoși.

Știu ca studenții din București practic se ”bat” pentru astfel ocazii. Cred că este un demers care merită susținut financiar cu multă generozitate de cei potenți financiar și ajutat de medicii specialiști care mai au flacără în ei și care doresc sa se reîntâlnească cu un medic cândva admirat și apoi uitat de societatea moderna. Cel care putea să facă mult, care avea pasiunea să ajute sau să vindece cu puținul de care dispunea.

Va multumesc tuturor celor care mi-ati oferit aceasta incantare de suflet!

IMG_8015

 

 

Partajează pe WhatsApp

Lasă un comentariu