Am fost deunăzi la o întâlnire cu un reputat medic și formator de medici dermatologi din Iași. Se întorsese de la un eveniment profesional în străinătate împreună cu alți câțiva dermatologi din țară și tocmai țineau o mică șuetă rememorând cele mai frumoase amintiri de la evenimentul abia încheiat. La final a rămas doar o doctoriță și aceasta a solicitat prietenei mele un schimb de idei pe seama unei paciente de douăzeci și ceva de ani care avea o afecțiune încă nediagnosticată dar destul de manifestă. Imediat a scos telefonul și au început să discute pe seama imaginilor din cazul respectiv: clinic, biopsii, opțiuni de tratament, excizii, alți colegi care își dăduseră și ei cu părerea… tot tacâmul.
Îmi reieșise destul de clar că doctoriței îi păsa de soarta pacientei aflată în suferință și că fusese extrem de neliniștită pe întreaga durată a călătoriei, practic fusese mai tot timpul cu acea pacientă în gând. Îi păsa deopotrivă profesional și uman de deciziile pe care le luase sau avea să le ia și de consecințele acestora asupra stării de bine a pacientei sale. Au discutat opțiuni, algoritmi, tratamente; mi-aș fi dorit un astfel de medic în cazul în care și eu as suferi de o afecțiune mai atipică.
Sigur vei spune că nu sunt toți medicii așa dar eu am convingerea că sunt destul de mulți. Și ar fi și mai mulți dacă am aprecia pe fiecare medic așa cum e el și nu i-am băga pe toți în găleata cu „Toți medicii sunt niște…” O experiență nefericită este doar o experiență nefericită și îmi pare rău că apar astfel de situații sau că ți se întâmplă asta tocmai ție. Dar generalizând limitezi substanțial șansa să ai parte de medici precum cei doi de mai sus!
Partajează pe WhatsApp
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.
Un asemenea medic e bun si pentru afectiunile foarte tipice, nu numai pentru cele atipice. La urma urmelor: „Bolile rare sunt…..rare, iar bolile frecvente sunt….frecvente”. Exista un risc mai mare de a lua decizii rapide pe care le consideri indiscutabil de clare, bazate pe cunostinte „clasice”, pe care le-a dobandit cu multa vreme in urma. De aceea e bine ca periodic sa pui in discutie propriile „sabloane” de lucru pe care le folosesti de zeci de ori saptamanal pentru bolile frecvente si tipice.
PS. La o boala rara sau atipica, probabilitatea sa te sfatuiesti cu altcineva, este clar mai mare, iar printre dermatologi e o practica foarte obisnuita. Nu cred ca gasesti multi care sa nu fi aratat o poza unui coleg si sa nu se fi sfatuit cu el intr-un caz atipic.
Cum nu au unii somn de la jet lag. :-)
Un punct de vedere valid. In cazul respectiv doctorita cu fotografiile avea parca o retinere sa nu deranjeze cumva si am vazut cum interesul de a face bine a luptat si castigat in lupta cu timiditatea.