O practică de implementat

Cum ar fi dacă asistentele de pe secția unde lucrezi ar merge la fiecare oră la patul pacienților și i-ar întreba:

  1. „Aveți nevoie la baie?”,
  2. „Vă doare ceva?”,
  3. „Doriți să vă schimbați poziția?”,
  4. „Vreți să vă aduc ceva mai aproape, la îndemână?”,
  5. „De ce altceva aveți nevoie?”

Firește, aici mă refer la secții unde pacienții sunt în stări critice, greu de mobilizat și au nevoie de mai mult sprijin din partea personalului medical. Deși nu e exclus, ca și în cazul celorlalți, o vizita nu strică, doar că poate puțin mai rar, iar întrebările de mai sus pot să nu fie la fel de relevante.
Probabil că deja te gândești la cât de greu ar fi să le convingi, că au prea multe de făcut, că la câți pacienți au de îngrijit nu au când să mai facă și asta, că oricum ele sunt solicitate tot timpul de pacienți atunci când au nevoi și deja abuzează de asta. Dar ia o mică pauză și imaginează-te într-unul dintre acele paturi într-un loc unde nu te știe nimeni, nici de frica, nici altfel. Așa e că se schimbă situația? Glumesc! Probabil că nu se schimbă nimic, pentru că nu prea ai cum să știi dacă nu ai fost acolo.
Un articol publicat în 2009 în American Journal of Critical Care (1), care face o analiză a cercetărilor legate de vizitele din oră în oră ale asistentelor la patul pacientului, relevă câteva aspecte interesante:
În cinci din șase studii s-a constatat o reducere a apelurilor pacienților către asistente, acestea fiind întrerupte mult mai rar de apeluri care nu erau urgente. În cele din urmă au mers/alergat cu 20% mai puțin decât înainte.În șapte din nouă studii a scăzut rata căderii pacienților.În opt din nouă studii, pacienții au fost mai mulțumiți de îngrijirea primită, de atitudinea de anticipare a nevoilor acestora.Un număr semnificativ mai mare de pacienți (72% vs. 52%) erau convinși că personalul va fi gata să le răspundă nevoilor lor imediate.
În mod clar, această practică are un impact important în îmbunătățirea scorurilor de satisfacție față de îngrijirea primită, reducerea frecvenței cu care este apăsat butonul de panică, scăderea căderilor și a escarelor de decubit, precum și a erorilor de medicație.
Ai nevoie de mai multe argumente? Iată o lectură foarte utilă pentru cei cărora le pasă de experiența pacienților din unitatea unde lucrează: într-un proiect pilot al Cleveland Clinic s-a încercat implementarea ideii (2). Deși poate ați crede că doar pe la noi se întâmplă, nu toate asistentele din spital s-au omorât cu conștiinciozitatea. Prin urmare, la chestionarele de evaluare pentru pacienți au adăugat o întrebare: asistentele au venit la fiecare oră întotdeauna, de regulă, uneori sau niciodată? Asistentele și secțiile care au primit răspunsul „întotdeauna” au fost în top 10 în ceea ce privește aprecierea îngrijirii. Așa cum probabil intuiți, scorurile de satisfacție au scăzut semnificativ în ordinea „de regulă”, „uneori” sau „niciodată”. În felul acesta, a fost destul de clar pentru toți cei din clinică faptul că vizitele proactive la fiecare oră sunt în măsură să ofere o mai mare siguranță a pacientului și o mai mare satisfacție în privința îngrijirii primite. Asta în caz că chiar interesează pe cineva.
În urma acestor descoperiri, cei din Cleveland au trecut la implementarea pe scara largă a acestei practici. Ceea ce, de când mă cam doare spatele, doresc și spitalelor noastre!

[1] (Hourly Rounds: What Does the Evidence Indicate; Margo A. Halm, RN, PhD, CNS-BC)

[2] Service Fanatics: How to Build Superior Patient Experience the Cleveland Clinic Way, James Merlino; o lectura foarte utila de altfel pentru cei carora le pasa de experienta pacientilor din initatea unde lucreaza.

 

Nicolae-Iordache Iordache (394 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Trimite comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



©2018 Cine ești tu, doctore? Termeni și condiții | Politica de confidențialitate