Momente de reflecție

Pentru multă lume, perioada sărbătorilor de iarnă vine la pachet cu momente de reflecție. Oamenii mai trag o privire în oglinda retrovizoare și se uită – mai cu bucurie și admirație, mai cu tristețe și gust amar – la ceea ce a însemnat ultimul an pentru ei. Apoi refocalizează pe viitorul care se înfiripă prin parbriz cel puțin pe lungimea unui an. Aici se nasc speranțe, așteptări, proiecții, se fac angajamente solemne, se deschid cutii ferecate ale sufletului către cei din jur, se caută rostul propriei vieți pe pământ… Nu am înțeles de ce asta nu ar fi o responsabilitate de fiecare zi, dar acesta este obiceiul și, în loc să ne opunem, mai bine intrăm în horă. În cele din urmă, mai bine o dată pe an decât deloc.
     Nu o să elaborăm despre aspecte de familie, deși înclin să cred că ele sunt cu adevărat prioritare și importante. Dar… fiecare cum simte pentru el. Trecând de aspectele de familie, am putea fi tentați să vedem ce am făcut și ce vom face din punct de vedere profesional. Cum suntem mai buni acum față de acum un an? Cum vom fi mai buni la finalul anului care vine față de anul acesta? Ce am realizat în anul care se încheie și ce ne propunem să realizăm anul viitor? Și, uneori, cât am realizat anul trecut și cât vom realiza anul viitor? Sperăm că vom găsi mereu un izvor nesecat de creștere. Și, cel mai adesea, pentru că pot fi comparate, numerele câștigă. Ne vom fi oprit la realizări și numere. Ignorând că ele sunt consecința directă a ceea ce suntem și a modului cum facem lucrurile să se întâmple. Dar asta este cumva mai greu de evaluat și mai greu de comparat. Chiar dacă, în cele din urmă, este poate tot ceea ce contează cu adevărat.
     Dacă ești medic care interacționează cu pacienții, poate că ai putea să te gândești și la atitudinile tale față de cele de mai jos:
     1. Te afli în fața pacientului pentru a-l ajuta sau (și) pentru altceva?
     2. Intenționezi să construiești o relație cu pacientul (profesională, desigur) sau nu?
     3. Întotdeauna îl ascult cu interes și răbdare pe pacientul din fața mea?
     4. Mă interesează cu adevărat ca fiecare pacient (sau împuternicit, atunci când e vorba de copii, persoane fără discernământ) să înțeleagă ce se întâmplă cu sănătatea lui?
     5. Este pacientul cel care decide în privința tratamentului și a îngrijirii sănătății lui?
     6. Sunt împăcat cu ideea că pacientul poate să nu fie de acord cu ceea ce îi recomand?
     7. Apreciez când pacientul depune eforturi de a se informa? Indiferent cum și de unde!
     8. Îmi doresc sau nu să păstrez legătura cu fiecare pacient pe care îl tratez?
     9. Mă bucur sau nu să fiu parte a unei echipe care lucrează spre binele pacientului?
     10. Fac un efort special atunci când trebuie să dau vești mai puțin așteptate?
     Nu sunt întrebări cu răspuns sugerat. Firește, există nuanțe. Dar cred că de răspunsurile la aceste întrebări, de atitudinile medicului depind foarte mult atât succesul profesional (în mediu competitiv), cât și liniștea interioară și satisfacția față de cariera îmbrățișată. Pare extrem de vag și îndepărtat de concret. Este ceea ce mi-a fost dat să descopăr discutând cu medicii. Cu cei încântați și cu cei dezamăgiți de destinul lor profesional. Cu cei fericiți și cu cei stresați. Cu cei căutați și cu cei evitați.
     Indiferent că rândurile de mai sus v-au făcut sau nu vreo coardă să vibreze, vă doresc sărbători frumoase, celor care vă veți bucura de ele în mijlocul familiilor sau oriunde. Vă mulțumesc celor care veți fi prin gărzi de veghe la sănătatea noastră. Vă admir sacrificiul. Sper ca 2018 să însemne mai puține probleme în sistem și mai multă sănătate, de toate felurile, în societatea românească destul de încercată zilele acestea. La mulți ani!
Nicolae-Iordache Iordache (384 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Trimite comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



©2018 Cine ești tu, doctore? Termeni și condiții | Politica de confidențialitate