Acum are grijă de dumneavoastră…

     Doar o idee, sunt sigur că nu va prinde rădăcini pe la noi, dar nu puteți zice că nu ați știut.
     Într-un spital din SUA, în fiecare salon (cel mai frecvent cu un pat sau două), există o tablă albă, pe care sunt scrise cu litere mari numele asistentei și cel al infirmierei aflate în tură și responsabile de acel salon. O tâmpenie, veți spune, altă tichie de mărgăritar sistemului nostru muribund. Atâta doar că respectivul spital era între cele mai performante în privința satisfacției pacienților. Parcă aici chiar i-ar păsa de asta cuiva? Ce rezolvi cu asta? Păi mai multe lucruri, dacă îți pasă.
     Hai să luam cazul unei asistente sau infirmiere devotate, care își face treaba cu pricepere și pasiune. Vedeți, gândesc pozitiv. Firește că poate purta un ecuson unde să scrie clar numele ei, la ce mai e nevoie de altă bătaie de cap în plus. Dar nu e chiar așa. Pacientul, mai ales dacă e în vârstă, va avea dificultate să citească ce scrie pe ecuson, iar atunci când personalul vine, sunt alte lucruri de făcut mai degrabă decât să se „legitimeze”. Este de notorietate cum, prin spitalele noastre, mai nimeni nu se prezintă. Chiar azi am fost într-o clinică de oftalmologie privată și cu ștaif și absolut nimeni dintre cele probabil zece persoane care au interacționat cu pacientul nu s-au prezentat. Nu este un obicei, și nu doar la noi. Cu câțiva ani în urmă, chiar NHS a derulat o campanie în Regatul Unit, în rândul personalului din sistem, care s-a numit „Hello, my name is…”, după ce un medic care suferea de cancer, și care între timp a și murit, atrăgea atenția asupra acestei metehne și implicațiilor ei. Ei bine, faptul că atât pacienții, cât și aparținătorii cunosc numele asistentei sau al infirmierei ajută la scoaterea acestora din anonimat. Ieșirea din anonimat, sentimentul că munca ta contează și ești apreciat pentru ea sunt doi dintre cei mai puternici motivatori care desemnează puterea unui loc de muncă. Ar fi frumos ca pacientul să cunoască și să îi spună pe nume omului care se îngrijește de el. Ar putea să îl menționeze pozitiv în diferite ocazii, de la discuții cu manageri sau alte persoane din spital, completare de formulare de feedback, până la a povesti cunoscuților din comunitate despre acea persoană competentă, binevoitoare și plină de compasiune. A vorbi pe cineva de bine îl ajută enorm pe acel suflet să se țină în continuare de treaba bine făcută. Mai ales atunci când motivația extrinsecă este destul de șchioapă. Oamenii muncesc pentru bani, dar mai muncesc și pentru reputație, pentru numele lor. Faptul că numele este cunoscut și poate fi ușor corelat cu comportamentul și acțiunile cuiva este un puternic motivator intrinsec (din acelea care nu costă) pentru acea persoană.
     Hai acum să luăm cazul în care personalul își face treaba cum poate și și-ar dori mai degrabă mai multă anonimitate în loc de popularitate. Dacă s-ar putea să vină la muncă, să nu se prindă prea multă lume că ar fi fost pe acolo și să meargă salariul. Ca să nu mai vorbesc de practici mai puțin ortodoxe, care se fac mai ușor la adăpostul unui relativ anonimat. Astfel de lucrători vor fi ușor deranjați de faptul că ceea ce fac prost sau nu fac deloc este mai ușor de atribuit persoanei lor, că totul devine un pic mai transparent. Și poate vor face eforturi de îmbunătățire, ori pacienții vor ajuta prin feedback ca persoana în cauză să își găsească un loc de muncă mai potrivit atitudinilor și comportamentelor sale.
       Din nou, nu îmi fac speranțe, dar poate că există undeva un spital cu un manager căruia să îi și pese. Cine știe? Poate că vreo câțiva pacienți și oameni care lucrează în sănătate vor fi ceva mai fericiți. Și n-ar fi chiar puțin lucru.
Articol publicat in Viata medicala din 15.0127.2017.
Nicolae-Iordache Iordache (363 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Trimite comentariu