Cu doar o zi înainte de declararea oficială a epidemiei de gripă, intru într-un spital privat cu mult sclipici de marketing pentru a-mi rezolva o problemă de sănătate. Din punct de vedere medical, nicio surpriză aici, totul a decurs conform așteptărilor, cei pe care i-am abordat au făcut treabă cât au putut ei de bine.
Intru în spital și mă îndrept către locul unde aveam treabă. După ce fac vreo zece pași, aud o voce care părea că mi se adresează. O asistentă medicală sau o infirmieră, care stătea cu spatele la ușa de la intrare, îmi spune că trebuie să îmi iau botoșei albaștri, un lucru nou în acel spital. Mă execut rapid, nu aveam de ce să mă opun, mai ales că înţelegeam contextul, și mă așez pe unul dintre scaunele aduse pentru acest scop.
Atunci observ că o parte dintre pacienţi intră și nu își pun protecţie, în vreme ce alţii își pun. Angajatul spitalului nu își dă prea mare interes să își împlinească menirea. Toleranţă 0,5. Mai mult decât atât, observ că în spital se poate pătrunde și pe o intrare separată. Practic, din stradă poţi intra într-un bufet alimentar și de acolo poţi ajunge în spital. Cei care intrau pe ușa aceea nu aveau nicio treabă cu botoșii. Așa că, dacă priveai pe jos, aveai șansa să vezi cam jumătate de pacienţi cu botoși și cealaltă jumătate fără.
Ajuns în policlinică, pe ușa de la etaj găsesc un afiș care „grăia” așa: „Stimaţi vizitatori, având în vedere numărul mare de cazuri de gripă în momentul actual, din grijă pentru dumneavoastră și pentru copii, este obligatoriu să purtaţi mască de protecţie. Vă punem la dispoziţie măști de protecţie de unică folosinţă la recepţie. Vă mulţumim pentru înţelegere, echipa medicală”.
M-am gândit: dacă e așa o problemă cu gripa, de ce nu m-au pus să iau masca atunci când am luat și botoșii? Cine cred ei că se mai întoarce la recepţie după ce a mers atâta drum până la cabinetele de la etaj? Apoi m-am uitat în jur și am și găsit răspunsul: nimeni. Ceea ce mi s-a părut și mai interesant nu a fost că niciun pacient nu avea mască, ci faptul că absolut nimeni din personalul spitalului nu avea una.
Atunci îmi vine în minte replica celebră: „Mircea, fă-te că lucrezi!”. Epidemiologul s-a făcut că lucrează și a dat un ordin pe unitate în anticiparea epidemiei. Cei de la grafică au făcut frumos o hârtiuţă și au personalizat-o cu antetul, cei de la logistică au pregătit un punct de echipare la una dintre cele două intrări ca să dea interesant la public, iar asistenta mai găsea din când în când câte un nehotărât pe care să-l păcălească. Din păcate, acestea sunt niște regretabile mesaje amestecate.
Atâta vreme cât spitalul ia pe jumătate în serios o problemă de sănătate publică, nu văd de ce s-ar aștepta ca o persoană fără pregătire medicală să o ia și mai în serios. „Pai dacă doctorii nu poartă mască, atunci probabil că nu-i așa de serios”, ar putea gândi un pacient. Din păcate.
Articol publicat in Viața Medicală din 22.02.2019.
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.
Partajează pe WhatsApp