Eu înțeleg că ai plătit ca să vorbești dar măcar vorbește ca și cum eu aș fi plătit ca să te ascult.
Partajează pe WhatsApp
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.
Cu o mica corectura de la Ovidiu Grigore: so, pentru clarificare: „eu inteleg ca tu ai dat bani ca sa vorbesti, dar vorbeste ca si cum eu as fi dat bani sa te ascult”.
E foarte mult formalism in simpozioanele sponsorizate de companiile farma. Si putina motivatie de ambele parti.
Pe de o parte, companiile care le organizeaza pot bifa actiunea si anunta sefii ca: au facut-o, sala a fost plina, bugetul respectiv nu a ramas neutilizat, lumea a fost fericita…..
Unii se straduiesc sa faca ceva mai interesant, dar ce pot sa faca daca speakerii pe care i-au ales asteapta mura-n gura sa citeasca o prezentare de pe ecran? Oricat s-ar stradui cei din companiile farma si oricat de bune ar fi prezentarile, auditodiul va recunoaste de la mare distanta prezentariile citite vs. cele pregatite de speaker.
Pe de alta parte, ce te impiedica, speaker fiind, sa pregatesti ceva care sa starneasca interes? In mod cert, nu exista nicio reglementare care sa te oblige sa faci diapozitive incarcate, sa vorbesti in barba cu fata spre ecran, sa fii plictisitor…..etc. Dar, cum nu exista vreo motivatie de a fi un speaker bun la simpozioanele farma (in afara de satisfactia personala), multi aleg varianta facila de a citi exclusiv ceea ce li s-a „dat”. La urma urmei, speaker fee-ul este acelasi si daca citesti ce ai primit si daca ai pierdut o saptamana sa pregatesti o prezentare onorabila.
Nicu, tu esti un ex-insider si poti comenta mai multe pe tema asta.
Observatie corecta; nu m-as fi asteptat la altceva de la tine.
La evenimentele finantate de farma pierde cam toata lumea: unii banii, altii timpul, altii prestigiul. In ordine: firmele, participantii si oratorii.
Ca ex-insider am vazut (la echipele pe care le conduceam) si discursuri de genul sa ne-auzim vorbind dar si discursuri cu pasiune. Daciana (la vremea respectiva), Florian Berghea, Andra Balanescu, profesorul Mungiu de la Iasi au cerut sa faca discursuri care sa ii onoreze pe toti cei implicati. Sia asa a iesit.
Sunt vorbitori care prezinta din pozitie de forta (sefi de comisii, de societate, de regiune) unde onorariul pentru vorbitor este un fel de taxa de protectie. Ei chiar nu au niciun interes sa transpire pentru prezentare. Poate doar motivatia lucrului grozav facut si respectul pentru colegi ca mod de a fi. Din pacate, de cele mai multe ori, nu acestea au fost motivele care i-au propulsat acolo unde sunt acum, in pozitia de vamuitor.
Dar mai raman ceilalti. Pe ei ii inteleg mai greu. Poate ca se pregatesc sa devina vamuitorii de maine.
Situatia de mai sus insa nu este regula pentru majoritatea celor care urca pe scena. Efortul pentru a face o prezentare buna se va traduce prin mai multe ocazii de a prezenta mai tarziu. Si asta are chiar si sens economic. Si poate asa se mai primeneste si palnia de candidati pentru liedrii de maine. Este doar o optiune.
Luna viitoare voi scoate o carte in care voi arata ca este usor sa fii altfel in acest subiect.