Despre greșeli, cu demnitate și optimism

În efortul meu de a căuta oameni motivaţi am implicat mulţi prieteni dar și mulţi necunoscuţi prin reţele de socializare. Mulţi profesioniști au fost sceptici. Alţii ne-au ocărât. În cele din urmă, „asta nu se poate” a învins. Farmacia a fost mult prea anemic vizitată de clienţi încă de la început: un avion care a încercat să decoleze cu botul în jos. La nici două săptămâni, am început să concediem oamenii pe care până cu puţin timp în urmă îi hrănisem cu iluzia unui succes de proporţii. A fost greu. Și pentru noi cei care am construit echipa, dar și pentru cei care și-au pus în priceperea noastră nu doar speranţele, ci și ratele la credite sau chiriile pentru locuinţă. În trei luni, storurile erau trase. A fost un eșec de proporţii.
Uitându-mă înapoi cu sânge rece, au fost greșeli, au fost atitudini păguboase. Unele prefigurau eșecul, dar păreau prea mărunte pentru a fi luate în calcul. Mi-a părut rău că am contribuit la acest disconfort uman, că am deranjat atâta lume.
Nu pot da timpul înapoi. Dar îl pot da înainte. Am decis să vorbesc despre asta. Am ales un public format din farmaciști și asistenţi de farmacie și i-am prevenit că, de regulă, oamenii se laudă cu realizările lor și că adesea își trec în cont și contribuţiile zeiţei Fortuna. Eram curios de reacţie.
Energia în sală a fost bună. Am disecat eșecul în părţi componente. Oamenii au rezonat la smerenia mea. Au apreciat ce le-am împărtășit. Plănuiesc să fac publică înregistrarea.
Provocarea mea pentru medici: pe când prima conferinţă naţională dedicată reducerii erorilor în practica medicală și a soluţiilor de a nu repeta acele greșeli?

Articol publicat in Viata Medicala, 1503.