Am scris in cartea „Cine esti tu, doctore?” despre importanta programarilor si a respectarii acestora ca parte a unui contract corect cu pacientii. Nu vreau sa ma dezic dar as vrea sa nuantez putin aceasta idee.
Ca in orice contract, sunt mai multe clauze. Punctualitatea este doar una dintre ele. Am sa incep mai intai cu un exemplu.
Cineva drag mie a a vrut sa contacteze din nou ginecologul cu ajutorul caruia cu ceva ani in urma a adus pe lume un copil drag. Doctorul i-a lasat o impresie grozava si l-a recomandat multor prietene. Am reusit sa aranjez o programare dar aceasta nu este intr-un mediu privat, mai controlabil ca timp, ci intr-o institutie publica. Discutand cu persoana draga mie am cazut de acord ca desi are o programare la o anumita ora, sunt sanse sa astepte chiar si o ora sau doua in plus. Si am fost placut impresionat ca nu a considerat dezonorant sau pagubos faptul ca va trebui sa astepte. Am incercat sa aflu de ce? Iata motivele:
- Asimetria: medicul este unul si, facandu-si bine treaba, pacientele sunt tot mai multe. Este frumos ca medicul face eforturi de a-si multumi toate pacientele. Ele ii pot raspunde acestui efort cu intelegere si efortul lor de a-si astepta randul.
- Intr-o societate normala ar trebui sa fie cat mai multe locuri unde sa merite sa stam cu totii la coada indiferent de rang sau avere. Am deveni o societate mai buna. Unul dintre aceste locuri ar trebui sa fie si la medicul bun.
- Atunci cand esti nelinistit in privinta sanatatii tale, stii unde mergi si ai increderea ca acel medic te poate lamuri si ajuta, o ora, chiar si doua de asteptare pot fi un semn de intelegere si respect.
Mai sus vorbim de cazul unei asimetrii evidente in care increderea nu este pusa in discutie. Insa, acolo unde platforma de incredere este inca in constructie, programarea si respectul pentru timpul pacientului este o clauza importanta a „contractului” ce se infiripa.
Cred ca, la modul ideal, majoritatea medicilor ar trebui sa-si propuna sa ajunga in zona in care increderea si dorinta pacientilor de a-l vedea sa primeze in fata ceasului. Si odata ajunsi acolo sa nu schimbe totul pe suficienta, indiferenta sau aroganta.
Partajează pe WhatsApp
Asteptandu-l pe Cousteau…era titlul unui album Vangelis si contine o muzica serena, nu te grabesti nicaieri cand o asculti si, cumva, la finalul ei astepti o iluminare. Aproape divina. Asculti cu rabdare o ora intreaga si ai incredere ca la final vei fi izbavit…AI INCREDERE! Undeva aproape de metafora muzicala,salasuieste medicul tau, care nu are nume dar are suflet, si nici chip nu vreau sa aiba, as vrea ca el multi sa fie, simpli vindecatori si nu angajati bugetari bugetati dintr-un buget sinistru de mic.
bugetari bugetati in buget… amuzant!