O soluție win-win

     Cu câțiva ani în urmă, am participat la un eveniment științific dedicat prevenției și tratării osteoporozei. Participanții erau medici de familie, endocrinologi, reumatologi sau de medicină fizică și recuperare. La un moment dat, unul dintre vorbitori a făcut un test. Mai întâi ne-a întrebat dacă suntem în situația de a recomanda tratament sau măsuri preventive în osteoporoză cu modificarea stilului de viață. Aproape toată lumea din public a ridicat mâna. Apoi ne-a rugat pe toți să ne ridicăm în picioare, ceea ce am și făcut. Ulterior, a invitat să se așeze toți bărbații și femeile care nu sunt la o vârstă care să pună încă problema de prevenție a osteoporozei la nivel personal. Aproape jumătate dintre noi ne-am așezat. Apoi a rugat să ia loc toate doamnele care nu ating un anumit nivel de mișcare zilnic sau săptămânal (nu mai rețin exact cât a descris). Au mai rămas vreo zece persoane. În cele din urmă, i-a invitat să ia loc pe toți cei care nu beau unul sau două pahare de lapte zilnic. Doar două femei au rămas în picioare din vreo 80 de persoane. În acest fel, a demonstrat că este destul de ușor să spui altuia ceea ce crezi/știi tu că ar trebui să facă, dar, când ești în situația de a o face pe pielea ta, lucrurile se complică.
     Mulți medici își consideră misiunea încheiată atunci când îi spun pacientului ce are de făcut; dincolo de asta, responsabilitatea îi aparține acestuia. Rezultatul este adeseori ceva cu suma nulă, indiferent dacă ești medic sau pacient. Pacienții fie nu știu cum să facă schimbarea și astfel renunță, fie se simt copleșiți de multitudinea schimbărilor necesare și, din nou, renunță. Ei ajung să vadă schimbarea la modul totul sau nimic, alb sau negru, ratând astfel chiar șansa oferită de o schimbare cât de mică, dar cu beneficii certe asupra sănătății și moralului în privința propriei abilități de a face schimbări.
     Un sondaj* realizat în rândul cardiologilor români releva următoarele aspecte cu referire la factorii de risc cardiovascular (în paranteză, pentru referință, am trecut valorile răspunsurilor cardiologilor americani la aceleași întrebări): 13% sunt fumători actuali (1% în SUA), 16% au hipertensiune, 30% au dislipidemii, 30% sunt supraponderali și 8% sunt obezi (33%, respectiv 4%), 22% nu fac niciun exercițiu fizic săptămânal (18% în SUA), iar activitățile fizice sunt pe locul al șaptelea în topul preferințelor (primul loc la cardiologii americani). Vă întrebați ce rost au cele de mai sus? Simplu, modificarea stilului de viață este cea mai importantă măsură pentru prevenția accidentelor cardiovasculare, iar cei mai îndreptățiți să le promoveze sunt înșiși cardiologii. Din câte observăm însă, destui dintre aceștia sunt în situația paradoxală de a nu practica ceea ce predică. Ar putea asta să influențeze calitatea actului medical? Nu există dovezi în această direcție, însă temeri da. Consider că este mai ușor să convingi pe cineva cum să se lase de fumat atunci când tu ai făcut-o, că poți inspira mai ușor pe cineva să facă activități fizice atunci când tu însuți ai o disciplină în această direcție, că poți inspira mai ușor modificări în regimul alimentar atunci când tu însuți te-ai luptat cu asta. La extrema cealaltă, mă tem că va fi greu (dacă nu imposibil) să inspiri toate cele de mai sus atunci când ele nu reprezintă nimic pentru stilul tău de viață sau atunci când tu însuți ai încercat și ai abandonat de fiecare dată.
     Eu nu am încetat să cred în rolul de model al medicului în societate. Poate părea o nouă așteptare abuzivă de la un om căruia deja i se cere prea mult și i se oferă în schimb prea puțin. Îmi pare rău că lucrurile stau așa în societatea noastră și sper să apară cât mai curând schimbări în bine. Dar, cel puțin în ceea ce privește îmbrățișarea și împărtășirea unui stil de viață sănătos, este vizibil (și încă de la mare distanță) că asta reprezintă o soluție win-win pentru toți cei implicați: medic, pacienți și societate. În plus, asta chiar se află sub controlul absolut al medicului. O sămânță care a început să încolțească este inițiativa clubului sportiv al Societății Române de Cardiologie, Athletic Cardio Club. Puteți vizita și vă puteți chiar înscrie în club: www.roacc.ro. Acolo mi-a fost dat să întâlnesc medici fericiți și, într-o măsură destul de mare, despovărați.

 * Petriș A, Tatu-Chițoiu G, Pop C. Repere ale calității vieții la medicul cardiolog român: rezultatele unui chestionar colegial. Congresul național de cardiologie, 2012

Acest articol a fost publicat în numărul 49 (1403) al săptămânalului personalului medico-sanitar Viața Medicală în rubrica Examenul Oral.
Nicolae-Iordache Iordache (341 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Trimite comentariu