Vorbe nespuse care ucid (prea repede)!

Cu circa sase luni in urma un chirurg ii propune unei paciente sa-i scoata stomacul fara alte explicatii. Cum femeia era dintrea cei putini care nu sar in sus de bucurie la auzul unei astfel de vesti, interventia vindecatoare nu a mai avut loc.

Sase luni mai tarziu vad un corp emaciat cu gastro- si colostoma, cu tuburi de dren care probabil va mai gazdui pret de cateva saptamani un suflet chinuit care nu-si gaseste linistea. Intrebari acum fara sens nu-l lasa sa se impace cu lumea aceasta si sa isi ia ramas bun demn de la ea.

Cancerul gastric a pus stapanire pe intreg abdomenul si strajuieste impenetrabil orologiul care se grabeste sa sune ultimul ceas.

Oncologul este incurcat in privinta tatamentelor si a sperantelor ce urmeaza sa le prescrie. Lacrimile victimei fac sarcina cu atat mai dificila. Familia se simte pacalita de prea multi medici care nu s-au aplecat asupra tinerei de doar 35 de ani, de prea multi medici care nu au discutat intre ei.

In noaptea care a urmat am avut un cosmar in care traiam sentimentele inghesuite acelui suflet care se stinge. E greu sa fii medic si sa administrezi astfel de situatii disperate. Este insa rusinos sa poti face inca lucruri pentru pacient si sa iti fie… usor peste mana.

Sper ca sa se ridice cineva dintre profesorii de chirurgie ai Romaniei si sa puna la incercare serios mitul conform caruia chirurgii taie, nu vorbesc, acela ca sunt mult prea ocupati ca sa mai si vorbeasca cu pacientii. In cele mai multe dintre cazuri stim cu totii ca nu este asa. Am intalnit multi chirurgi care vorbeau voluptos. La fel ca in orice alta disciplina medicala.

Partajează pe WhatsApp

Lasă un comentariu