Și bestiile au suflet

Poveste împărtășită de o doctoriță ginecolog din Târgoviște.

Într-una din gărzi se pregătea (se spăla pe mâini) ca să intre într-o intervenție de urgență. Se trezește la intrarea în sala de operație cu un individ de o etnie, cu un gabarit, și cu un lanț mare la gât, având ceva legătură cu persoana pe care urma să o opereze/salveze: „Fă, bag cuțitu-n tine…!” Doctorița i-a replicat: „Ar fi de preferat să faci asta într-o oră, după intervenție, pentru că acum am de salvat o mamă și un copil.”

Intervenția a decurs normal și în cele din urmă individul a (re-)devenit om și si-a cerut scuze pentru comportamentul lui.

Poate că sună a legendă. Știu că este greu dar merită exersată o astfel de comunicare. Chiar dacă adeseori nu pare, și bestiile au suflet. Chiar dacă înțeleg că nu este tocmai ușor.

Partajează pe WhatsApp

Un comentariu la „Și bestiile au suflet”

Lasă un comentariu