Pacientul: Domnule doctor, am venit si la dumneavoastra. Sa stiti ca am mai fost la trei doctori, inclusiv la Bucuresti si, va spun sincer, toti au fost niste prosti.
Doctorul: Si acum ai venit sa il cunosti pe al patrulea prost, nu-i asa?
(Intamplare reala povestita de un medic.)
Daca ai facut facultatea de medicina in Romania nu se poate sa nu fi fost martorul replicilor sarcastice ale profesorilor sau indrumatorilor tai. Adesea se prezinta ca o a doua natura in medicina. Intrebarea este: la ce ajuta?
- Creste stima de sine a medicului. Atunci cand pacientii sunt zgarciti in a-i oferi medicului recunoasterea pe care o asteapta si motive de a fi mandru de ceea ce face, medicii se servesc singuri. Dotati cu o inteligenta care depaseste cu mult media, pe teren propriu, fara suferinta si ingrijorarile celui care ii sta in fata, medicului ii este facil sa joace discreta carte a sarcasmului finut. In mintea medicului, sarcasmul, pune cumva lucrurile in ordine, arata lui si lumii inca o data cine este seful.
- Il binedispune. Pe el si pe cei din jur. Nu ar face-o daca asta l-ar determina sa se simta prost! In mod cert un om inteligent nu ar face asta. Iar pe-asta cu inteligenta tocmai ce am lamurit-o mai devreme.
- Ascute mintea. O face cu pacientii care, in viziunea lui, o merita. Acestia gresesc cumva si, cu sau fara voia lor, calca pe bataturile medicului, pe alocuri mult prea sensibilizate. Adeseori, pe buna dreptate. Adeseori, el chiar crede ca pacientul este mult prea prost sa inteleaga. Adeseori, are si dreptate. Asa isi mentine ascutita puterea mintii. Ii tine in priza creativitatea. E un joc dupa reguli proprii pe nisipurile miscatoare ale psihicului unor, mult prea deseori, vulnerabili si neajutorati. Dar il tine in miscare.
Si la ce incurca?
- Pacientii or fi ei mai putin inteligenti dar nu sunt lipsiti de simtire. Nu trebuie sa inteleaga pe de-a-ntregul magnitudinea si subtilitatea cinismului la care sunt expusi ca sa isi dea seama cat de mult ei nu conteaza pentru profesionistul pe care il au in fata. Si ce-i cu asta? Mai nimic, atata doar ca isi pierd increderea. Si fara ea, intregul demers medical este lipsit de obiect. Nu va fi compliant la recomandari si astfel si-au pierdut amadoi vremea si resursele. Si parca medicina pentru care te-ai pregatit era despre altceva.
- E imposibil sa fii un om bun si cinic in acelasi timp. De ce ti-ai propune sa nu fii un om bun acum? Cum stabilesti cand esti un om bun si cand nu? O bataie de cap inutila in cel mai bun caz si paguboasa in restul. Mai ales cand mai sunt si martori, poftiti sau nu. Apartinatori, colegi sau studenti ca cel sau cea care erai si tu odata.
- Pentru ca oamenii care se prind nu uita. Umilinta este intre simtirile cel mai greu de trecut cu vederea. La primul semn ca lucrurile merg prost, este primul lucru care revine in memoria victimei. Si-atunci procese, neplaceri, uratenii. Mai mult de jumatate dintre procesele de malpraxis isi au radacinile in astfel de sentimente ireconciliabile. (Restul in foamea dupa bani.)
Doar o alta problema de constiinta? Pune singur in propria-ti balanta.
O sugestie: in orice situatie, nu face uz de sarcasm. La munca sau acasa sau oriunde.
Partajează pe WhatsApp