Salvatorii, victime fără salvare

Accidente se întâmplă tot timpul. Eram în 1992 în Franța și admiram împreună cu niște prieteni cum un elicopter căra bene cu beton ca să construiască niște case cocoțate pe stânci în Pirinei. A doua zi am văzut elicopterul pe prima pagina a ziarului local. Bena s-a agățat de niște fire de înaltă tensiune și elicopterul s-a prăbușit. A ars iar piloții nu au putut fi salvați.

Accidente se întâmplă în întreaga lume făcând victime inocente, transformând salvatori în victime. Nu văd de ce la noi ar fi altfel, probabil, din când în când vom plăti tributul legilor fizicii. Dar:

  1. Când ai un sistem subfinanțat cronic nu poți să nu te gândești că dacă s-ar fi alocat mai mulți bani poate că nu mai era nevoie de o călătorie în plus cu elicopterul sau poate că erau cumpărate elicoptere mai bune sau poate că erau mai bine echipate sau mai bine îngrijite.
  2. Când banii de la sănătate, chiar și aia așa putini sunt sifonați prin tot felul de mecanisme de fraudare cunoscute de toată lumea nu poți să nu te gândești ca poate salvatorii nesalvați sunt victime al sistemului și nu ale neșansei.
  3. Când bărcii trimise sa îi salveze din apa rece a lacului (unde fiecare minut contează) nu îi pornește motorul nu poți sa nu refuzi gândul că oamenii sunt victimele unui ghinion în serie ci mai degrabă că sunt victimele unui sistem putred. Chestia asta cu motoare la echipele de intervenții și la echipamentele militare am auzit-o de câteva zeci de ori. Încercați să vâsliți într-o o barcă pneumatică sa vedeți control și viteză, mai ales dacă mai e și vânt (nu știu daca a fost cazul).
  4. Daca s-ar fi întâmplat în Lacul Bucura aș mai fi zis că era greu de intervenit, dar să nu găsești o barca cu motor în Constanta e greu de imaginat. La fel de greu este de imaginat cum paza de coastă nu a putut trimite un alt elicopter cu care să își salveze colegii aflați la limită.
  5. Și nu poți să nu faci comparația cu barca pneumatica cu miniștrii romani propulsată de jandarmi într-o apa călduța adânca pana la genunchi.

Doctorului Raed Arafat i-am rezervat un loc onorabil în cartea ” Cine ești tu, doctore?”. Încep să cred că poate este momentul să se concentreze mai mult asupra întrebării de mai devreme și să lase altora întrebarea ”Cine ești tu, secretarule de stat în MAI (trepăduș politic)?”. Poate că este momentul să se întoarcă la lucrurile bune care l-au consacrat.

Pace veșnică eroilor fără voie și pace familiilor lor. Pace și tuturor medicilor care își onorează slujba aleasă pentru că… nu se știe.

PS La această ora Ponta reușește sa treacă în parlamentul de hoți al patrulea lui guvern în doi ani și jumătate. Ce trist!

Nicolae-Iordache Iordache (462 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Partajează pe WhatsApp

Lasă un comentariu