(Pensionari) iraționali în mod previzibil*

De ce teama de COVID-19 (moarte!!!) nu ține pensionarii în case, aceștia alegând să umble prin parcuri, piețe, biserici sau magazine? De ce nu răspund la mesajele raționale ale autorităților sau chiar ale apropiaților lor de a sta în propriile case? Iată câteva gânduri.

  1. În primul rând pentru că îi vedem doar pe bătrânii care umblă pe afară și nu avem imaginea a celor care stau totuși cuminți în case. S-ar putea să fie mult mai mulți.
  2. În al doilea, nu înțeleg cum de se așteaptă cineva ca TOȚI oamenii să răspundă la fel în fața unor recomandări fie ele și referitoare la anumite pericole. Nu s-a întâmplat asta la nicio grupa de vârsta. Cu atât mai mult la vârsta a treia.
  3. Apoi recomandările pleacă de la premisa că ei ar fi cu toții speriați de moarte. Nu e adevărat. O parte dintre ei chiar și-o doresc, suferă de prea mult timp, sunt prea singuri, le este greu de la o zi la alta, trag de prea multe boli după ei. Alții sunt resemnați: „dacă asta mi-o fi destinul…” În mod paradoxal, nu toți răspundem la mesaje egoiste: stai în casă ca altfel ți se întâmplă ție ceva rău. O parte dintre oameni răspund la mesaje de tipul: stai acasă pentru a nu i se întâmpla cuiva apropiat ceva rău. Dar nici asta nu ar fi destul și nu va funcționa pentru toți. Mulți bătrâni nu au pe nimeni apropiat. Trist, dar adevărat. Ideea a fost verificată într-un spital unde personalul s-a spălat mai des pe mâini dacă a fost expus la un mesaj referitor la sănătatea pacienților decât la unul referitor la propria sănătate.
  4. Apoi mai este și costul oportunității. O mare parte dintre ei este posibil să vrea să se bucure de fiecare primăvară ca de ultima pentru că pentru mulți sunt șanse tot mai mari că așa va fi! O parte dintre ei au o mare motivație de a-și trăi fiecare zi ca fiind ultima. Tu ce ai face dacă ai avea perspectiva ca asta să-ți fie ultima șansă de a mirosi un pom înflorit?
  5. Apoi mai este credibilitatea mesagerului. Au văzut prea multe la viața lor. Oameni care vin și pleacă (și iar vin) pe la televizor, spun lucruri care nu se adeveresc, promit lucruri care nu se înfăptuiesc, sperie prea mult, fac prea puțin. De ce să-i creadă taman acum?

Cum o scoatem la capăt? Mă tem că nu există o formula care să se potrivească tuturor. De fapt singurul lucru cert pe aici. Și eu am provocare similară în familie.

  1. Cu forța! Acest segment populațional în România este destul de sensibil la autoritate ținând cont de perioada în care și-au trăit tinerețea. Deci INTERZICERE în loc de recomandare.
  2. Cu vorba bună. Și asta merge, mai limitat decât cel de mai sus, trebuie însă ținut cont de câteva aspecte. Care sunt motivatorii intrinseci ai fiecăruia? Îi vor spune destul de rar și nu întotdeauna celor care se consideră îndreptățiți ca să afle. Pot să nu fie copiii, nepoții. Care sunt persoanele în care ei au încredere. De exemplu, preoții sau medicii de familie ar putea fi unii dintre ei. In Belgia, medicii de familie sună în mod proactiv pacienții aflați la risc și se interesează de soarta lor. Este treaba lor zilele astea.
  3. Cu cinism, miștouri, stigmatizare, arătat cu degetul… N-aș prea crede.

*) O analogie cu titlul unei cărți pe care o iubesc: Irrationally Predictable a lui Dan Ariely.

 

Nicolae-Iordache Iordache (462 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Partajează pe WhatsApp

Lasă un comentariu