Messi, Ronaldo și performanța echipelor

Între primele echipe care au părăsit la începutul fazelor eliminatorii Campionatul Mondial de fotbal în desfășurare au fost cele în care performează cei mai buni doi jucători din lume: Argentina și Portugalia. Cu ei în teren: Leo Messi și Cristiano Ronaldo. Cum a fost asta posibil? Ei bine, este complicat. Dar o variantă în care cred foarte mult este aceea că acești jucători sunt excepționali, datorită calităților lor intrinseci, dar și a coechipierilor lor. Există o parte pe care ei o pot controla mai bine legat de performanța lor: felul în care se antrenează, cum se recuperează de la un meci la altul, ora la care se duc la culcare sau câte beri consumă în seara de dinainte de meci. Există și o parte pe care o controlează mai puțin, poate doar o pot influența pe alocuri: cum se raportează colegii lor la cele de mai sus, cât de mult vor și pot colegii lor să îi sprijine pe parcursul meciului, nivelul de invidie sau de generozitate a acestora și, nu în ultimul rând, cât de mult pot replica ei din ceea ce fac colegii de club atunci când îi pun în contextul randamentului lor maxim. Orice slăbiciuni la acest nivel încep să își spună cuvântul în condiții de stres, în condiții de totul sau nimic. Atunci când totul poate însemna lucruri diferite pentru fiecare coechipier, iar rezultanta să fie aproape nimic.
Am citit cândva un studiu care demonstra că medici chirurgi cu performanțe de top aproape inexistente, atunci când operau cu echipe din alte spitale, deveneau chirurgi de mijloc de pluton. Regret că la un efort sumar nu am reușit să găsesc această referință. Interpretarea autorului avea de-a face cu ideea de echipă. Randamentul chirurgului este mai mare atunci când se concentrează mai bine pe ceea ce are el de făcut și se bazează pe interacțiuni cu colegii din sala de operație care nu necesită atenție specială, se înțeleg adeseori doar din priviri. Totul pare să aibă sens dacă e să ținem cont de faptul că pacienții au parte de un risc mai mic de complicații și deces atunci când echipa care intervine demonstrează constant următoarele comportamente: schimb de informații în cadrul etapei intraoperatorii, informare scurtă la finalul intervenției și la schimbul de ture.*
La fel ca în cazul fotbaliștilor noștri, echipa care duce la performanță contează mai mult decât sunt mulți dornici să recunoască. În caz că recunoașteți rolul echipei și doriți să faceți ceva în privința asta în mod organizat, ați putea consulta The high performing surgical team – a guide to best practice. Doar pentru chirurgi. Sper să vă inspire!

*) https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/18789425

Nicolae-Iordache Iordache (394 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Trimite comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



©2018 Cine ești tu, doctore? Termeni și condiții | Politica de confidențialitate