Calatoresc zilele acestea prin ahipelagul Azore. Acesta apartine Portugaliei, este situat in mijlocul Atlanticului si este format din noua insule locuite. Cea mai mare dintre insule este mai mica decat cel mai mic judet din Romania.
Am fost pana acum in doua dintre insule iar acum ma indrept catre alte doua. Comparativ cu Portugalia continentala… nu pot face comparatie. Ambele insule sunt niste gradini, niste parcuri uriase in integralitatea lor. Sunt lucrate cu truda metru patrat cu metru patrat. Desi climatul este destul de bland si generos, relieful vulcanic este destul de potrivnic agriculturii si multor activitati economice. Cu toate acestea, in decursul generatiilor scurse de la primii colonizatori in secolul XIV au iesit minuni din putinul sol infiripat printre rocile vulcanice. Iata cateva dintre miracolele unor oameni care au fost siliti sa isi implineasca existenta cu ce au gasit pe aceste insule fara mana intinsa catre “fratele cel mare”:
- Au dat rocile mai mari la o parte si au plantat vita-de-vie intre stanci reusind sa produca un vin care candva avea chiar reputatie pe la curtile imparatiilor europene. Aceste vii au disparut prada unor daunatori dar au fost integral refacute.
- Au creat “curti” cu ziduri uriase de 4-5 metri din pietre si vegetatie in interiorul carora au plantat bananieri. In lipsa acestor ziduri, bananierii ar fi fost repede pusi la pamant de vanturile puternice.
- Au inventat o modalitate de a creste ananas in sere, fiind singurul loc din lume unde cultura de ananas este crescuta in sere. Si sunt chiar gustoase fructele crescute astfel. La fel si lichiorul, dulceata sau chutney-ul din ananasul local.
- Tot aici este si singura plantatie de ceai din Europa. Am vizitat-o; a fost o incursiune in timpuri vechi coloniale.
- Intre zidurile din roca vulcanica (definitorii pentru peisajul din Azore), au dezvoltat pasuni bogate unde pasc nestingherite cirezi razlete. Gustul branzeturilor locale este greu de descris in cuvinte.
Ce legatura are cu medicii sau cu medicina romaneasca? Direct, niciuna. Dar daca am invata mentalitatea insulara poate ca am face cateva progrese insemnate. Ce-ar insemna:
- Sa vedem mai mult ce poate fi facut decat ce nu poate fi facut!
- Sa fim creativi si sa invatam de la altii, din alte spitale, culturi sau sisteme si apoi sa “aclimatizam” si la noi.
- Sa ne purtam ca si cum totul depinde de noi si de ce facem noi astazi si nu de un “big brother”, fie el cineva anume sau altceva mai amorf, gen Ministerul Sanatatii sau CNAS.
- Sa intelegem ca suntem responsabili de tot ceea ce se intampla bine sau rau in jur. Exceptand poate o noua eruptie vulcanica pe care trebuie sa o acceptam ca atare.
- Sa intelegem ca nu suntem pierduti printre milioane de oameni, ci ca mai degraba traim in mici insule unde contributia noastra (sau lipsa ei) se vede.
Care este contributia ta?
Partajează pe WhatsApp
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.