Magia din Magicamp

Am avut placerea de a vizita pentru o ora si ceva proiectul Magicamp. Era intr-o vineri seara: spectacolul si petrecerea de final. Am fost impreuna cu fiica mea de 11 ani; sa se inspire si ea pe cat poate in privinta organizarii unei tabere. Chiar i-a folosit la ceva.

Copiii si-au demonstrat talentele rand pe rand. Unele aduse de acasa, altele descoperite in tabara. Cum ar fi bunaoara cantatul la pian. Un spectacol frumos informal in care fiecare a daruit cat a putut celor ca el. Stangaci pe alocuri, dar sa nu uitam ca acesti copii n-au fost adusi impreuna de vreun talent special, nici de vreun portofel generos, ci de o boala crunta care te face sa te crutemuri chiar si cand afli ca un batran si-a descoperit-o dara-mi-te cand o gasesti la niste vlastare inocente ce inca nu au avut sansa sa-si duca in spate vreo greseala lumeasca. Acesti copii au un trecut comun: numeroase cure de chimioterapie, lungi internari si agonii, desertaciuni si sperante in succesiuni de greu de controlat.

Si aici este magicul din punctul meu de vedere. Exceptand o fata cu par de circa 3 centimetri niciunul dintre acei copii nu dadea semne sa fi trecut prin experiente atat de devastatoare. Erau exact la fel fel ca oricare altii, ca fiica mea care ii privea cantand sau spunand bancuri. Si asta m-a facut sa ma simt o data in plus norocos pentru ca noi nu am avut asa provocari inca dar, mai ales, sa vad ca acesti copii pot sa traiasca la fel de frumos ca cei mai norocosi ca ei. Probabil ca chiar mai frumos pentru ca au trecut prin greutati.

Cealalta magie este a celor care au facut asta sa se intample: un oncopeditru si mai multi rezidenti care au avut inspiratia sa treaca si sa vada ce se intampla si dincolo de patul de spital sau de tomografie. Voluntari cu experiente diferite: o politista pe post de bucatar, corporatisti, tineri din sat, actori… alcatuiesc o lista de oameni generosi care se completeaza pentru toate vara inca din luna aprilie.

Ar mai fi Melania Medeleanu si Vlad Voiculescu. De ei a tot fost scris. Mai frumos sau, spre marele meu regret, mai malitios, mai pe bune sau mai cu scop ascuns. In ultima vreme am avut placerea sa ma tot intalnesc cu oameni din echipa de anul trecut a lui Vlad. Cred ca am fi avut de castigat daca s-ar fi rupt o parte importanta dintre echilibrele nesanatoase din sitemul romanesc de (sic!) sanatate. Daca ar fi fost mai mult loc pentru semnificatie, pentru compasiune sau pentru util. Eu inca mai sper. A fost un accelerat care a incetinit in gara dar nu a oprit. Nu era programat pentru asa ceva. Dar sper ca va opri curand si aici. Pentru ca tot mai multi ne-am saturat de cursele mototoale si mizere.

Am mai aflat ca as fi putut ajuta. Nu am facut-o. O alta lectie.

Partajează pe WhatsApp

Lasă un comentariu