Lecții de la (semi)maraton: Aleargă în cursa ta!

1010585_853290814684864_6675762032788188671_nAm fost la semi-maraton la Cluj. Mi-am propus să alerg cei 21 de kilometri în mai puțin de două ore și am terminat în 1h50min. A fost destul de greu pentru că mi-am impus un ritm constant și puțin mai accelerat decât alergasem până atunci. Am avut momente când mi-a fost greu, mai ales către sfârșit când începuse să mă doară articulațiile genunchiului și șoldului piciorului drept. M-am bucurat că am reușit totuși să scap fără crampe. În acele momente mai grele mă uitam și la ceilalți alergători. Erau unii vizibil mai in vârsta decât mine care erau mai avansați ca poziție și păreau chiar că se chinuie mai puțin. Ulterior aveam să aflu că au fost alergători cu 15-20 de ani mai vârstnici care au terminat binișor înaintea mea. Probabil că dacă nu mi-aș fi stabilit de la început un obiectiv absolut personal aș fi avut destule motive să mă simt relativ inferior. Dar am ales să alerg în cursa mea. Pe aceasta am câștigat-o. Detașat!

1536490_853277688019510_8084873308883612998_nLa fel și prietenul meu Doru. Lui îi datorez alergarea în maratoane. El m-a convins de asta cu circa patru ani în urma. Acum el a alergat mai încet. A scos probabil cel mai prost timp al lui de când aleargă. Cu o singură mențiune. Cu opt luni în urmă îl vedeam căzând de pe bicicletă ca să evite să intre într-un TIR. A urmat o intervenție de fractura de platou tibial, apoi două luni de imobilizare și reînvățarea mersului pe jos. Față de perspectivele de acum opt luni îl îndreptățesc să creadă că chiar a terminat maratonul pe primul loc. A câștigat detașat cursa pe care și-a propus-o atunci când alergarea devenise incertă pentru el. Adevăratele victorii sunt cele din luptele pe care le duci cu tine. Exceptând situații cu probleme psihice, chiar controlezi tot câmpul de lupta. Atunci când te lași mai degrabă inspirat decât concurat de alții ai șanse bune să duci o viață împlinită. Succes!

Partajează pe WhatsApp

Lasă un comentariu