Lectii de la Olimpiada – Sincer, l-ati fi sfatuit pe Oscar Pistorius sa se antreneze pentru Olimpiada?

Oscar Pistorius la startul probei de 400m la Olimiada de la Londra
Sursa www.london2012.com

Asa cum ne-am obisnuit deja, fiecare Olimpiada are simbolurile ei pentru umanitate. Probabil ca simbolul Olimpiadei de la Londra de anul acesta va ramane acceptarea lui Oscar Pistorius de a concura in cadrul probei de 400m si performata lui de a se fi calificat in semifinalele competitiei (vezi cursa in articolul acesta). Este primul sportiv in istorie care a concurat atat la Jocurile Paralimpice cat si la cele Olimpice. De ce? Pentru ca in urma unui defect congenital Oscar Pistorius are amputate ambele gambe din treimea medie el concurand folosindu-se de niste dispozitive special create, motiv pentru care si-a atras si numele de “Blade Runner”. Acest om fara picioare fuge mai repede probabil decat oricare dintre cititorii acestui blog.

Citind intrebarea din titlu, probabil ca par sa imi dau aerul de destept din categoria „dupa razboi multi viteji se arata”. Nici eu nu as fi crezut ca este posibila o astfel de performanta inainte de a se fi petrecut. Dar mi se pare de neiertat sa o las sa treaca pe langa mine iar eu sa nu fi invatat din asta nimic.

Ceea ce ma face sa cred ca avem de invatat din asta este faptul ca la randul meu am avut candva probleme la genunchiul drept. Am fost la control la unul dintre cei mai renumiti chirurgi de genunchi din Bucuresti. A gasit o fisura de 2mm intr-un menisc si mi-a recomandat sa evit alergarea. Eu imi doream mult sa imi mentin conditia fizica pentru a merge pe munte si de aceea alergam dimineata prin parc. Vestea asta m-a descumpanit serios. Cateva luni mai tarziu am fost la un alt chirurg (si el renumit la randu-i) si care dupa ce a tras in toate partile de gamba mea de avem impresia ca vrea sa plece cu ea, mi-a spus sa fac ceea ce vreau ca ma va tine genunchiul. Epilogul este ca in ultimul an am terminat patru maratoane montane a cate 40km in medie, iar unele dintre ele chiar in conditii onorabile. Am descoperit ca pe masura ce imi foloseam genunchiul durerile dipareau.

Cred din ce in ce mai mult ca oamenii nu vin la medic doar pentru ca ii supara ceva anume ci pentru ca sunt ingrijorati ca deteriorarea sanatatii ii va impiedica sa faca anumite lucruri dragi lor. Cum ar fi sa mearga pe munte sau sa mearga la schi, sa se joace cu nepotii sau sa gaseasca o pereche sufletului lor etc.  Si mai cred ca acestea sunt motivatii puternice, care daca nu sunt ignorate de medic, vor constitui coloana vertebrala a insanatosirii pacientilor (pentru ca de ei tine sa isi procure tratamentul si sa se tina corect de el si de moralul lor depinde sa vada ca au facut progrese si sa isi doreasca si mai mult de la ei). Dorintele le sunt combustibilul insanatosirii. Ar fi usor de inspirat un pacient sa se ajute singur de catre medic daca acesta ar sti motivul real de ingrijorare al pacientului. O intrebare simpla de genul: Pe langa aceste dureri ce te ingrijoreaza cel mai mult? Si apoi: Ce ai fi dispus sa faci ca sa poti scapa de acele griji? Pot revela adevarate motivatii si resorturi care sa grabeasca insanatosirea. Un medic implinit nu doar vindeca ci inspira pacientilor sanatatea si viata.

“Nu esti handicapat de dizabilitatile tale; esti abilitat de abilitatile pe care le posezi.” Oscar Pistorius

Partajează pe WhatsApp

Lasă un comentariu