Din perspectiva pacientului
Este grav, dar cât de grav este?
Care este scenariul cel mai bun și care este cel mai prost? Ce este la mijloc?
Care sunt probabilitățile?
Cum știm către ce ne îndreptăm? Care ar fi semnele care arată că situația se îmbunătățește sau că pierdem
teren?
Care sunt obiectivele curente ale îngrijirii?
Care sunt pașii următori? Care sunt d
eciziile care vor trebui luate? Cine le va
lua? Cum?
Ce poate face familia în condițiile actuale, ca să amelioreze suferința muribundului? Ce poate face familia acum, ca să iasă cu conștiința împăcată din situație?
Ce urmează cel mai probabil să se întâmple? Și când?
(Dacă e cazul…) Cum se va face transferul? Și unde? Cum va fi îngrijit acolo? Ce poate face familia în noile condiții? Ce se
va întâmpla dacă acolo nu evoluează spre mai bine?
Ce îi place pacientului cel mai mult la modul cum este îngrijit? Și ce nu-i place? Putem face ceva să schimbăm asta?
Din perspectiva medicului
Am evaluat bine situația? Care sunt scenariile de evoluție? Care sunt probabilitățile? Care sunt obiectivele imediate (să oprească sângerarea, să ligatureze niște varice, să respire neasistat, să nu mai primească oxigen suplimentar etc.)?
Înțelege întreaga echipă care îngrijește bolnavul care sunt aceste obiective?
Cui comunicăm despre pacient (lui însuși sau cuiva din familie)? Ce anume comunicăm? Când? Unde? La ce reacții ne putem aștepta? Ce facem în fiecare dintre cazuri?
Cât de mult înțeleg pacientul și familia despre ceea ce se întâmplă cu el în prezent?
Ce putem face noi pentru pacient? (tratamente, opțiuni, managementul durerii etc.)? Ce poate face familia pentru pacient (cum să-i vorbească, cât de des să-l viziteze, ce să-i spună, ce să lămurească)? De exemplu, poate fi o opțiune să le spună să se despartă de fiecare dată ca și cum ar fi pentru ultima oară?
Care sunt pașii următori? Unde poate primi cele mai bune îngrijiri? (Știu, asta doare, dar este corect față de toată lumea.) Ce anume trebuie decis, când, cine și cum va lua deciziile respective? Când urmează să se întâmple posibile modificări ale modului de îngrijire? Care sunt consecințele deciziilor? Ce ne așteptăm să se întâmple și ce vom face atunci? Cum trebuie să se pregătească familia pentru ce urmează?
Vorbește toată lumea din jur despre același lucru?
Așa cum vedeți, perspectivele nu sunt chiar atât de diferite, dacă ceea ce este cel mai important sunt pacienții și familiile acestora. Nu sunt un fan al ideii conform căreia pacientul este cel mai important. Dar acum vorbim de momente importante. Trecerea sau (să sperăm) netrecerea în neființă a unei persoane. Provocările majore ale unei familii. Acceptarea faptului că vom trece cu toții pe acolo. De partea mai bună sau mai proastă a patului, dar nu vom fi ocoliți.
Am putea să fim, dincolo de maeștri profesioniști, și profund umani? De fapt, greșesc. Un medic bun înglobează și profunzimea de a fi uman. Atenție, nu am spus unul foarte bun!
Articol publicat in Viata medicala nr 1495.
Partajează pe WhatsApp
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.