La Congresul național de cardiologie de la Sinaia, de săptămâna viitoare, pe data de 20 ale lunii, va fi, între mai multe minicursuri, și unul dedicat comunicării cu pacientul. Mai exact: Comunicarea eficientă cu pacientul – parte integrantă a actului medical (detalii pe site-ul Societății Române de Cardiologie). Sunt responsabil de o parte din el. Până aici pare reclamă. Ceea ce nu este neapărat rău – dacă sunteți înscriși la congres, vă așteptăm.
Dar altceva vreau să spun. Sunt și lucruri mai puțin obișnuite: o societate medicală națională acordă atenție specială acestui subiect – patru ore din congresul lor. Sigur, nu am totul pe radar, dar singura altă societate de care am cunoștință să fi făcut asta este cea de dermatologie, într-un proiect comun. Și nu mă refer doar la comunicarea cu pacientul, ci la multe aspecte legate de felul în care medicii pun în aplicare cunoștințele lor și tehnica medicală aflată la dispoziție.
Un profesor, șef de clinică, inițiază și proiectează întregul demers. Un tânăr specialist consacrat (medic primar, șef de lucrări, ca să respectăm rigorile și ierarhiile) își asumă riscurile de a sări în necunoscut și de a se implica alături de un trainer în comunicare medicală, ca să aducă în atenție practici greu de imaginat în spațiul mioritic cu doar câțiva ani în urmă. Un medic care face naveta săptămânal între clinica din Vest unde este angajat și clinica fondată în România vine să prezinte perspective și contraste. Un loc special există pentru punctul de vedere al medicului de familie, dar și pentru asistentul acestuia, ca să prezinte acolo cum se vede pacientul cu suferință cardiacă acolo unde el este în contact mai frecvent cu îngrijirea medicală. Există spațiu chiar și pentru (micro-)economia comunicării medic–pacient.
Ideea este că ne mișcăm, atât ca societate, în ansamblu, cât și ca societăți profesionale. Lucrurile în aceste discipline aparent periferice medicinei (dar în realitate esențiale) nu evoluează prea repede, dar, dacă există prioritate, dacă liderii formali se implică, dacă există exemplu vor exista și discipoli, dacă există fie și un curent firav, există și contagiune.
Mi-aș dori ca demersul acesta să fie îmbrățișat de cât mai multe societăți. Să înceapă ca o prioritate importantă pe durata formării medicilor în studenție și rezidențiat, să existe armonizare cu tendințele globale, să existe poate un screening privind comunicarea atunci când se eliberează dreptul de liberă practică, iar prelungirea lui să depindă de stăpânirea și practicarea cu rezultate a unor tehnici agreate de comunicare cu pacientul. Să existe o graniță vizibilă între acceptabil și inacceptabil, iar aceasta să fie atent urmărită. De cine? Și iar mă întorc la subiectul meu favorit, CMR.
Până atunci însă, e bine că facem măcar câțiva pași.
Articol publicat in Viata medicala din 15.09.2017.
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.
