Despre increderea in sine si curba de invatare

Povestea

La inceputul lunii am fost la schi pentru opt zile. Cu noi a fost si un bun prieten impreuna cu cei doi copii ai sai. Cel mai mic, de patru ani si jumatate, care mai schiase putin si in anii anteriori, nu se arata deloc incantat sa-si ia viata de schior pe cont propriu. In primele patru zile a schiat pe o partie de dificultate mica tinandu-se sau fiind tinut de tatal lui, si nu parea ca are de gand sa se dezlipeasca de el in vacanta asta. Vazand, acest lucru ne-am consultat si am decis sa-l ducem din nou la plictisitorul baby-schi unde sa il lasam sa se dea singur. Nu era practic niciun risc iar noi speram ca in felul acesta sa castige incredere in el ca poate sa ia curba singur, ca poate sa se opreasca singur si ca are control asupra situatiei.

Rezultatul?

Nu a fost nevoie sa stea nici macar o ora la baby-schi si a cerut singur sa mearga pe partia unde a tot fost cu tatal lui, dar de data acesta singur. Si nu doar atat. In zilele ce au urmat a fost in stare sa mearga pe partii rosii (adica de dificultate medie, pentru iubitorii exclusiv ai sporturilor de vara), unele dintre acestea avand chiar pasaje abrupte. Ba mai mult, ne-am permis chiar deplasari foarte lungi, de doua trei-ore, intre diferite domenii schabile.

Morala?

Curba invatarii se inclina foarte mult in conditiile in care cel care invata incepe sa aiba incredere in el.

Si ce-i cu asta?

Poate ca nimic dar cred ca merita reflectat:

• Cata incredere oferi angajatilor din subordine, partenerilor, rezidentilor ori studentilor cu care colaborezi?
• Esti sigur ca limbajul tau verbal si non-verbal nu tradeaza lipsa de incedere in cei care vor sa te ajute sau sa invete de la tine?
• Este crearea de incredere o parte importanta a strategiei tale de a-i determina pe altii sa invete?
• Creezi in mod voluntar atat tie cat si altora circumstante cu risc minim pentru a dobandi incredere si a accelera procesul de invatare?

Si o dedicatie. Chiar doua.

Domnului asistent Marcel (scuze ca nu mai stiu si numele de familie) din Urlati. In vara anului 1990, in stagiul pe care l-am facut la camera de primiri urgente chirurgicale de la spitalul judetean Prahova, el m-a invatat, m-a asistat si m-a lasat sa fac toate interventiile care tineau de camera de primiri urgante chirurgicale cu exceptia unor reduceri de fracturi sau luxatii mai dificile. Am facut sase ani de facultate dar el a fost singurul care m-a facut ma simt util in toata aceasta facultate. GRATIS! Cadoul lui! A fost o vara de neuitat, cu multe „garzi” si multe impliniri.

Si as mai mentiona o asistenta de la spitalul Caritas care, in cusul stagiului de cardiologie, cand a aflat ca inca nu am facut o punctie venoasa, nu m-a lasat pana cand nu am facut vre-o 10 in ziua respectiva. A fost chiar agesiva cu asta!

Numele s-au mai estompat cu vremea, dar gesturile au ramas. Creaza experiente si gesturi care sa fie memorate peste timp de cei pe i-ai intalnit! Te vei simti si tu mai bine.

Nicolae-Iordache Iordache

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.