Cine ești tu, studentule (la medicină)?

Mi s-a întâmplat să fiu invitat la una dintre facultățile de medicină din țară (nu spun care, sunt convins că poate să fie oricare alta) să vorbesc despre construirea brandului de medic unor studenți incluși într-un program de orientare profesională. A fost o experiență din care încă nu mi-am revenit. Promit să vorbesc despre ea cand o să îmi revin.

Până atunci voi publica un mesaj primit de la un student la aceeași facultate care nu și-a găsit locul în acea întâlnire nici fizic și nici moral.

Pe parcursul  celor 6 ani, ne punem deseori întrebarea aceasta: Ce reprezentăm noi ca studenți la medicină? 

Desigur, multora le-ar veni în gând că suntem viitori medici, poate și viitoare cadre didactice, îndrumători ai generațiilor ce vor veni.

La început de drum plecăm în călătoria numită „medicină” cu un geamantan de entuziasm, speranțe, energie și ne dorim să dăm tot ce e mai bun pentru a ajunge mari doctori mari.

Pornim cu vitalitate, căutând în profesori și asistenți, mentori și uneori îi și găsim, însă din păcate sunt rari.

Dintotdeauna s-au strecurat în sistemul medical oameni care au luat-o și pe scurtături nu tocmai ortodoxe  pentru a ajunge unde vor. Aceștia vor exista mereu atâta timp cât din generație în generație se transmit lipsa de scrupule, falsitatea, nepotismul.

Ca student cauți cu ardoare un om de la care să înveți, care să aibă răbdare și harul de a-ți transmite mai departe cunoștințele sale, care să te facă să îți fie sete de informații.

Halatul alb îl vezi ca pe un veșmânt ce trebuie să îl menții curat, indiferent dacă în jurul tău întâlnești mocirla în care se pot adânci unii colegi, doctori sau poate chiar întreaga instituție la care studiezi.

Sunt mulți medici buni dar care nu au calitatea de a fi cadre didactice. Consider medic bun, acea persoană care te face să mergi la stagii, cursuri, în gărzi, pentru a absorbi informațiile pe care ți le oferă, acela care explică pe înțelesul tău subiecte pe care în studiul individual nu reușești să le înțelegi, cel a cărui atitudine față de pacienți arată respect și compasiune.

Dacă persoanele care sunt desemnate să ne formeze nu vor avea interes să dezvolte caractere puternice, atunci va fi perpetuată ignoranța, neprofesionalismul.

În zilele noastre este destul de greu să răzbați prin atât de mult dezinteres, care până la urmă se „ia” și de la cei care se vor a fi îndrumători.

Cine ești tu, studentule?

Ești acel om care vrea să facă bine? Vrea să fie respectat de societate, să impună prin prezență și profesionalism, să se implice în activități care să îi dezvolte abilitățile dar și să îi rezolve temerile și lipsurile? 

La sfârșitul celor 6 ani ești tot acel student care a pășit în medicină cu sufletul curat sau ai luat de pe drum boli contagioase precum invidia , nepăsarea, lașitatea și alte metehne întâlnite la unii din profesori?

Totul depinde de tine.

 Ești ceea ce vrei să fii!” 

Partajează pe WhatsApp

Lasă un comentariu