90% mai bun decat 70%

Mi-e rusine ca am permis sa se intample asta dar e o lectie de invatat aici.

A venit fiica mea (clasa intai) cu urmatoarele „performante” la niste concursuri organizate la scoala: 70% la matematica si 90% la limba romana. Genialitatea ei s-a exprimat altundeva de data asta.

Voi reda mai jos dialogul purtat la aflarea acestor vesti. Vreau doar sa va previn ca unul dintre protagonisti se ocupa in special cu dezvoltarea a ce este mai bun in altii, comunicarea pozitiva fiind doar una dintre ele.

Ea: „Tati am luat 70 la matematica si 90 la romana.”

Eu: (incercand sa stabilesc contextul) „70 si 90 din cat?”

Ea: „Din 100.”

Eu: (slobozind porumbelul; calm) „E tare putin 70 la matematica. Zau asa!”

Ea: (candid) „Da’ 90 la romana este mai bun, nu-i asa?”

Avem o tendinta naturala de a vede lipsurile si nu realizarile. In mod cert trebuia inteles contextul pentru performanta slaba si luat masuri pentru prevenirea unor alte situatii de acelasi gen. Dar oamenii, adanc in sufletul lor, vor sa fie apreciati si pentru ceea ce au facut bine. Daca nu fac asta voi ajunge in situatia ca la urmatorul concurs sa vad 90% la matematica dar 70% la romana. Si-atunci copilul, pe buna dreptate, se va simti nedreptatit cand il voi spune din nou ca 70% la romana este putin. El doar ce a inteles ca eforturile la limba romana nu sunt importante sau apreciate.

Este un mare efort sa schimbam acest mod de a gandi dupa ce am trait o viata infometandu-ne doar ca sa fim competitivi si superlativi in orice. Copiii sesizeaza cel mai usor aceste bizarerii ale noastre pentru ca nu au sinapsele formate pentru a vedea preponderent raul din preajma binelui.

Atunci cand imi iese sunt foarte mandru de mine. Dar monstrul abia astepata sa ma prinda cu garda jos. Si, din pacate, ma tot prinde.

Partajează pe WhatsApp

Un comentariu la „90% mai bun decat 70%”

Lasă un comentariu