Lupta cu strigoii din interior

     Atunci când ceva merge nu tocmai cum ți-ai dorit, la spital sau la cabinet, cu cine stai de vorbă? Dacă ai o idee grozavă pe care ai vrea să o pui la treabă acolo unde lucrezi, cu cine dezbați argumentele pro sau contra? Dacă vrei mai mult sau vrei să evoluezi către altceva, pe cine ai în preajmă ca să te încurajeze și cu care să-ți discuți opțiunile? Sper ca tot mai mulți cititori să poată lupta înțelept cu greutățile de la muncă, pentru că sunt destui care au grijă ca ele să existe. Sper să aibă idei grozave, pe care să le pună în practică și să evolueze permanent către a deveni profesioniștii desăvârșiți la care au aspirat.
     Unii dintre noi, destul de puțini, se descurcă de unii singuri: bătrâni lupi singuratici ai vremurilor noastre. Alții au un înnăscut spirit de lider și, fără să depună vreun efort, atrag pe cei din jur cu care reușesc să schimbe idei și să se ajute. Dar, pentru majoritatea medicilor care lucrează prin cabinete și al căror singur coleg este (eventual) asistenta din cabinet ori pentru cei care întâmplător au ajuns să lucreze alături de oameni pe care nu i-au ales și față de care nu au afinități, posibilitățile de a dezbate propriile realități și perspective sunt limitate. Exceptând, poate, dorința și apoi angajamentul lor personal de a face ceva în direcția asta!

     Cu aproape patru ani în urmă, am imaginat un proiect în care voiam să creez un cadru de discuție pentru cei care aveau să fie – spuneam noi – lideri în medicina de la noi a anului 2020. Am invitat o seamă de medici, care – credeam noi la acea vreme – ar putea fi interesați de acest demers. A fost și un farmacist, care a „rezistat” mai bine de un an, apoi a plecat din țară și i-a fost mai greu să țină ritmul. Cred că am fost, la început, vreo 25. După prima întâlnire, am rămas jumătate. În final, am ajuns să ne vedem din când în când doar șase dintre noi: doi medici de familie, un medic de familie și medicina muncii, un rezident de radiologie intervențională și un oncolog care lucrează pentru o corporație farmaceutică și care ne-a găzduit la sediul firmei mult după închiderea programului.

      La vremea când ne întâlneam, mai mulți am ținut diferite minicursuri despre aspectele devenirii profesionale, dar care nu țin de știința medicală în sine. Mai apoi, a fost destul să ne discutăm problemele și oportunitățile. Ne-am ascultat și criticat prezentările pe care urma să le facem, ne-am consultat referitor la diferitele proiecte profesionale personale, am mers împreună la diferite congrese sau evenimente pe care o parte dintre noi le-au organizat, am făcut mici proiecte împreună, ne-am ascultat și, foarte important, ne-am încurajat. La ce bun toate astea? Ne-am văzut crescând cu toții și ne-am bucurat împreună de asta. Poate nu e cine știe ce lucru măreț, dar măcar unul ieșit din comunul cotidian care parcă ne izolează prea mult unii de alții.
     Un medic de familie administrează un grup profesional în societatea profesională în care lucrează. Un altul se ocupă de alt grup profesional în cadrul aceleiași organizații și îngrijește o rubrică în săptămânalul pe care acum îl citiți. În prezent, se ocupă și de o altă revistă relevantă în peisajul editorial medical. Un altul se implică activ în scrieri și un grup despre educație în sănătatea mintală. Rezidentul a înființat alături de niște colegi o asociație a tinerilor medici (devenită destul de celebră în ultima vreme), care acordă consultații de specialitate celor de prin satele românești care nu prea au ajuns la medic. Colega noastră oncolog a fost promovată și a lucrat aproape un an în SUA, iar de curând s-a întors în Europa (Elveția).
     Cât de mult a contat faptul că ne-am întâlnit în acest interval? Ce s-ar fi întâmplat dacă nu o făceam? Greu de spus! Dar aș pune problema altfel. Chiar dacă drumul ar fi fost exact același, faptul că am fost aproape unii de alții a făcut călătoria mai frumoasă. Iar viața chiar despre asta este, despre călătorii frumoase.
     Poate că nu ar fi un lucru rău să vă strângeți rândurile alături de apropiați și vizionari ai vremurilor acestea tulburi și să călătoriți măcar o bucată de drum împreună. Ați avea poate mai multă direcție, mai mult sens și ați ști să administrați mai ușor răscrucile ce vă ies în cale. Succes!
Acest articol a fost publicat în numărul 5 (1411) al săptămânalului personalului medico-sanitar Viața Medicală în rubrica Examenul Oral.
Nicolae-Iordache Iordache (348 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Trimite comentariu