Hai să ne spălăm pe mâini! (2)

Ce poate sa mearga prost cu campania Maini curate in spitale?

Sa fie clar de la inceput: ideea de a confrunta problema spalarii mainilor personalului medical (dar si a vizitatorilor sau studentilor) este binevenita. Articolul prezent nu are menirea de a critica ceva, nici de a arata ca m-am documentat si eu despre problema (adevarat), ci doar de ajuta cumva prin cititorii mei ca lucrurile asteptate chiar sa se intample.

Iata ce ar putea sa mearga prost si cum eventual am putea preveni ca asta sa se intample.

  1. Momentul este deopotriva bun si prost. Este un moment bun pentru ca rata de infectii nosocomiale in spitale chiar este mare. As lua mai degraba de bun ceea ce mi-au spus unii chirurgi sau ce s-a intamplat cu victimele incendiului de la Colectiv decat sa caut prin statisticile romanesti, foarte ingaduitoare cand vine vorba de infectii. Deci, este de lucru si rezultatele ar putea fi vizibile cu ochiul liber. Este un moment prost pentru ca (1) mai sunt si alte motive care contribuie la rata mare de infectii din spitale si (2) traim un moment de moral prost al medicilor din multiple cauze: lipsa de personal, slarii mici, conditii proaste de lucru, birocratizare, lipsa de perspectiva… Aceasta problema ar putea declansa reactii de tipul: asta ne mai lipsea, inca ceva de facut in plus si gratis de parca nu erau destule
  2. (In)Disponibilitatea mijloacelor de spalare si dezinfectie poate fi o problema majora. Nimeni nu se va duce la singurul dispenser functional de pe etaj sa se spele dupa interactiunea cu fiecare pacient. Plasarea de chiuvete in saloane/ coridoare poate pune probleme de infrastructura in unele spitale. Plasarea de dispensere cu gel sau spuma dezinfectanta pe coridoare si in fiecare salon la intrare si iesire, sau poate ca chiar la capul fiecarui pat implica niste costuri si un anume nivel de disciplina, de exemplu pentru reumplerea acestora. Sa nu uitam ca vorbim de spitale ale caror toalete nu au nici macar sapun si hartie igienica. Si ca, pe langa materiale pentru spalat mai trebuie manusi, sterile sau nu, halate, bonete… Atunci cand vrei rigoare mare nu iti permiti sa iti spuna cineva ca nu s-a spalat pentru ca nu avea ce-i trebuie la indemana. Pentru ca o va face cu prima ocazie si apoi de fiecare data.
  3. Va exista plangerea (intemeiata) ca mainile se irita de la atata spalat. Pe langa dispenserele cu dezinfectant va fi nevoie sa fie instalate si dispensere cu emolient pentru maini. Este foarte important pentru ca arata grija pentru cei carora li se cere sa faca un efort. Nu credeti? Ia priviti aici comentariu de ortoped la primul primul articol pe aceasta tema: „Ciudat ! Consulti intr-o garda cam 40 de pacienti . Media . Dai noroc cam cu 25 de persoane . Te duci de vreo 10 ori la toaleta in 24 de ore . Faci in medie minim 3-4 interventii chirurgicale . Mananci sau ciugulesti 4 sau de 5 ori cate ceva . Intrebare : la cate spalari pe maini si cate garzi rezista pielea omului?” Retineti: ortoped; adica acolo unde infectiile chiar lasa urme grele!
  4. Instruirea teoretica (de ce e important, ce putem obtine prin asta, cand si cum trebuie facut) dar si practica (exercitii de igienizare a mainilor fiecarui membru al echipei pana cand o face bine si oarecum reflex) trebuie facuta in mod repetat personalului. Si acum provocarea cea mai mare: cum ramane cu vizitatorii? Cine ii va instrui si sine se asigura de complianta?
  5. Dificultatea de a-i spune domnului profesor sa se spele pe maini. Sau sefului de sectie sau oricarei autoritati din spital care face altcumva decat a fost agreat. Va fi un lucru foarte dificil de realizat intr-o societate in care exista power distance foarte mare (iar spitalele nu doar ca nu fac exceptie dar am sentimentul de exacerbare). Convenirea ca oricine ii poate aminti oricui ca trebuie sa dezinfecteze mainile si ca singura replica decenta asteptata este un „Multumesc!” politicos a dat roade in unele dintre spitalele din SUA.
  6. Desemnarea unei persoane care sa monitorizeze gesturile de dezinfectare a mainilor in fiecare sectie si pentru fiecare persoana la inceput, timp de 20 de zile pe luna. Va fi greu de gasit resurse pentru asa ceva in spitalele cu mult personal lipsa. Poate parea tichie de margaritar dar fara ea ma tem ca intregul demers, cu toata legitimitatea lui, va ajunge sa fie compromis. Reluarea lui ulterioara va fi grevata de esecul anterior. In urma unor astfel de monitorizari se vor putea face comparatii intre sectii si spitale, va exista un criteriu obiectiv care sa spuna unde suntem si unde putem ajunge. Publicarea perfomantei legata de gestul spalarii mainilor si rezultatele obtinute in consecinta ar putea mentine viu interesul echipelor implicate. Ar mai putea fi luate in calcul pentru perioada de inceput stimulente financiare pentru echipele inalt performante. Banii ar putea proveni din mai putine infectii de tratat. Tehnic, acordarea acestor bonificatii in sistemul bugetar s-ar putea sa fie mai dificila din pacate. La extrema cealalta va trebui stabilita si procedura in cazurile in care anumite persoane nu se vor conforma sau se conformeaza mai greu.
  7. Implicarea liderilor din spitale (directori, sefi de sectie…) in sprijinirea acestei initiative. Oricat de cinic ar suna, in momentul in care ministerul pune la indoiala multe dintre mecanismele prin care anumite persoane si-au ocupat posturile (pe buna dreptate in multe cazuri) este posibil ca cei vizati sa faca joc pasiv in cel mai bun caz.
  8. Pe langa postere si training, pot fi implicate mijloace moderne de monitorizare si atentionare privind igiena mainilor cum ar fi brose/insigne care comunica cu dispenserele si vibreaza sau care schimba culoarea daca nu detecteaza dezinfectant pe maini. Acestea pot ajuta pentru a reaminti ce trebuie facut insa doar atunci cand exista interes pentru rigoare. Daca acest interes nu exista, mijloacele tehnice pot fi usor sabotate precum centura de siguranta de la masini.

    7170834

    Dr. John D. Shepherd at Vancouver General Hospital in Vancouver, B.C., Aug 30, 2012.ARLEN REDEKOP / VANCOUVER SUN http://www.vancouversun.com/health/Doctors+among+worst+offenders+poor+hand+hygiene+report/7170832/story.html

  9. Crearea unei distinctii clare in locurile unde exista infectii cu bacterii antibiorezistente. De exemplu, la spitalul Sf. Constantin din Brasov fiecare salon are o „eticheta” pe usa care comunica doar personalului medical ce riscuri patogene sunt in salon. Intr-un alt spital au pus la dispozitie echipament (manusi si halate) distincte (de exemplu galbene) pentru locurile cu risc. Pe masura ce au implementat noile proceduri, din ce in ce mai putine halate galbene aveau sa fie observate prin spital.

Inca o data, sper ca cele scrise mai sus sa ii inspire si sa ii motiveze pe cei carora chiar le pasa de vietile pacientilor lor si care considera spalatul mainilor si asigurarea unui mediu aseptic in spitale un deziderat pentru care merita sa luptam.

SUCCES!

http://cetd.ro/cum-poti-cumpara-cartea-cine-esti-tu-doctore/

http://cetd.ro/reprezinta/

 

Nicolae-Iordache Iordache (348 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Trimite comentariu