Printre crăpături mai scapă câte un pacient

Neglijenţa în urmărirea postoperatorie a pacientului este subiectul unui articol publicat cu puţin timp în urmă. Acest caz a urmat după cel al copilului de la Sanador. Sunt și alţi pacienţi operaţi de un alt chirurg la Constanţa care au plecat acasă cu instrumentarul spitalului în abdomen.

Factorul uman contează. Un chirurg, chiar excepţional, se poate concentra pe aspecte vitale în cadrul unei operaţii încât să-i scape cumva tabloul general. Sau poate că este distras de o veste proastă primită în timpul intervenţiei sau de o urgenţă unde va trebui să plece rapid: o altă viaţă de salvat. Nu este prima dată când se întâmplă așa ceva, au fost cazuri și la noi, și în alte părţi. Și aici intervine problema. Dacă ar fi fost prima dată, ar fi fost de înţeles: nimeni nu s-ar fi gândit. Dar s-a întâmplat. Cineva trebuia să se gândească. Și, da, cineva chiar s-a gândit.

Există o listă de verificare a procedurilor chirurgicale publicată de OMS și tradusă în limba română. Mai mult, aceasta este aprobată de Ministerul Sănătăţii din România fără mari modificări prin Ordinul nr. 1529/2013 privind aprobarea Listei de verificare a procedurilor chirurgicale, publicat în Monitorul Oficial nr. 824 din 23 decembrie 2013, dată anterioară evenimentelor de la Sinaia și Constanţa.

Între altele, este specificat că: „Înainte ca pacientul să părăsească sala de operaţie, asistenta medicală confirmă verbal echipei medicale: (…) numărul instrumentelor, bureţilor și acelor este corect”. Ce ar însemna asta? Ordinul lămurește: „Realizarea protocoalelor privind bureţii, acele și instrumentele medicale. Instrumentele păstrate, acele și bureţii rămași după procedura chirurgicală reprezintă factori de risc în erorile medicale. Astfel, asistenta medicală trebuie să confirme verbal numărarea finală a bureţilor și acelor după operaţie, iar în cazul cavităţilor deschise numărarea este obligatorie. Dacă numărul bureţilor, acelor și instrumentelor iniţiale nu coincide cu numărul bureţilor după intervenţia chirurgicală, atunci se va intra în starea de alertă. Echipa medicală trebuie să respecte protocoalele specifice și să examineze gunoiul, câmpurile operatorii sau cavitatea și, în cazul în care este nevoie, se pot realiza radiografii”.

Sistemul, cumva, este pus la punct, însă, printre crăpături, mai scapă câte un pacient. De unde crăpături? Daţi-mi voie să ghicesc: cel mai probabil, din implementare. Cine și cum se asigură că lista de verificare este implementată? Cu sfinţenie! Cine stă și numără acele, bureţii și instrumentarul, ca să se asigure că nu au existat erori? Unde semnează că și-a făcut treaba corect? Cine ar trebui să se prindă că a dispărut o foarfecă din spital? Cât de des face asta?

Domnul doctor citat mai jos este un salvator. Să sperăm că intervenţia dânsului a pus capăt suferinţei unei copile, victima aplicării imperfecte a unui sistem proiectat să nu lase loc de eroare. Cu toate acestea, nu pot să nu remarc degajarea și, cumva, resemnarea cu care sunt constatate erorile medicale. M-aș fi așteptat la furie, la răzvrătire, la o mică luptă pentru ca alţi copii să nu mai sufere astfel de situaţii.

„Când se operează în burtă, și nu e primul caz, pot să rămână resturi din comprese sau comprese. Au rămas și instrumente acolo. Probabil că a rămas o compresă sau un tampon acolo și organismul încearcă să îl dea afară.” Marcel Albean – medic primar la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii Brașov

(Articol publicat in Viata Medicala din 01.02.2019.)

Nicolae-Iordache Iordache (414 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Trimite comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



©2019 Cine ești tu, doctore? Termeni și condiții | Politica de confidențialitate