„Lăsaţi, doamnă, o partidă de sex și se rezolvă!”

De fapt, a fost mult mai pe șleau decât suportă hârtia acestei publicaţii. Au trecut ceva ani buni de la întâmplarea asta, dar șocul provocat de ea încă îmi face valuri prin ungherele minţii.

Ce s-a întâmplat? O mamă grijulie pentru sarcina ei își face o programare, la o clinică privată, la un reputat ginecolog al vremii, făuritor de destine în disciplina sa. Era undeva la finalul primului trimestru de sarcină. La ecografie, medicul observă că sarcina s-a oprit în evoluţie și îi comunică pacientei acest fapt. La reacţia de panică a pacientei, medicul nostru încearcă să o liniștească, spunându-i cuvintele sugerate de titlu.

Voi lăsa la o parte pedanterii de genul „un medic nu ar trebui să vorbească niciodată unui pacient în felul acesta”. Cu atât mai puţin un bărbat unei femei, chiar dacă prin profesia lui are acces la domenii mai intime ale acesteia. Voi lăsa la o parte și faptul că, după o carieră lungă, ai putea lesne înţelege că, după o vârstă, femeilor nu le este la fel de ușor să rezolve sarcina la modul sugerat, cum de fapt a și fost cazul de mai sus. Femeia respectivă, aproape de 40 de ani, își pusese o seamă de speranţe în acea sarcină obţinută după ani buni de încercări și cheltuială.

În tot grobianismul acestei situaţii, aș vrea să ating un element mai subtil al interacţiunii medic-pacient. Educaţia medicală modernă din România (dar nu numai) pregătește medicii pentru două aspecte esenţiale ale profesiei: să pună un diagnostic bun și repede și să recomande o soluţie, tratamentul cel mai eficace. (Punct) Atât doar că pe pacienţi nu-i prea pregătește nimeni ca să intre în deplină cunoștinţă de cauză în hora asta. Ei au așteptări mai subtile și o înţelegere limitată, în cel mai bun caz. Iar aici vorbesc de cei mai rezonabili dintre ei.

Mult prea frecvent există presiunea profesională și intelectuală de a sări cât mai repede la soluţie înainte de a înţelege puţin contextul, o tendinţă încurajată (implicit) tot mai mult de constrângerile de timp în care se practică medicina modernă. Riscurile unei astfel de abordări grăbite sunt multiple: negarea soluţiei oferite și a competenţei sau reputaţiei medicului care o oferă, cu implicaţii uneori dramatice chiar pentru pacient; pierderea oportunităţii găsirii soluţiei optime pentru pacientul respectiv, care ar funcţiona acceptabil chiar dacă nu este poate cea mai bună soluţie și pătrunderea într-o zonă de conflict cu rezultate imprevizibile legal, însă certe în ceea ce privește atât bunăstarea mintală a pacientului, cât și a personalului medical. În cele din urmă, care este numărul acceptabil de războieli cu pacienţii pe care un medic le poate duce zilnic și să se și simtă bine făcând asta?

Puţină răbdare în a înţelege contextul pacientului poate da rezultate spectaculoase. La fel și invers. În cazul prezentat mai sus, pacienta, vizibil șocată și lezată de acel comportament, a reclamat instituţiei ceea ce s-a întâmplat, iar colaborarea cu acea persoană a fost încheiată. O măsură care mi s-a părut curajoasă, considerând energiile subterane ale medicinei din România, însă probabil insuficientă.

Articol publicat în Viața Medicală nr 4/2022.

Partajează pe WhatsApp

Lasă un comentariu