Cum ar fi să-ţi începi bine cariera?

Cum ar fi ca admiterea la medicină să includă și un interviu în care să fie apreciate și alte capabilităţi dincolo de cunoașterea aprofundată a programei pentru examenul de admitere? În primul rând, ar determina candidatul să înţeleagă și să se pregătească mai bine pentru rolul la care aspiră și, în al doilea, ar elimina acei candidaţi care dau semne evidente că nu se potrivesc pentru o carieră în îngrijirea sănătăţii: de exemplu, o motivaţie scăzută sau eronată, un nivel submediocru de empatie și compasiune, abilităţi sociale sau generozitate.

Cum ar fi ca, atunci când vezi pentru prima dată cadavrul pe care vei face disecţia mai târziu, să ai o dezbatere de o oră despre ce poveste de viaţă și moarte spune acel corp la o simplă examinare vizuală? Ar pregăti studenţii pentru ceea ce urmează sa înveţe și, mai ales, le-ar pregăti curiozitatea de a pătrunde poveștile de viaţă ale viitorilor lor pacienţi și urmele acestor povești asupra stării lor de sănătate. A, și să aibă respect pentru darul făcut de o persoană care și-a lăsat organismul unor necunoscuţi în slujba cauzei nobile de a învăţa medicina. Cum ar fi ca, în loc să desconsiderăm demersul social din filmul „Moartea domnului Lăzărescu”, să învăţăm din el și să dezbatem asta cu studenţii la medicină? Sau orice alte producţii cinematografice care prezintă în intimitate interacţiunea medic-pacient. Ar ajuta la recunoașterea propriilor provocări și slăbiciuni, a „bolilor de sistem” și la pregătirea studenţilor pentru a fi eficace în situaţii nonstandard ori în a-și însuși noi standarde. Cum ar fi să începem a instrui studenţii despre relaţia medic-pacient încă din primul an și să continuăm asta pe toată durata studiilor medicale?

Cu doar câţiva ani în urmă admiram școlile de medicină din SUA și UK pentru că ofereau cursuri de comunicare cu pacienţii care se întindeau din anul întâi până în anii 5-6. Acum este tot mai greu de găsit asta pentru că au trecut la nivelul următor, pentru că au reformat curriculumul de o așa manieră încât comunicarea este o parte importantă din niște programe care sună tot mai atipic pentru învăţământul nostru îngheţat în cursuri adaptate perfect nevoilor din secolul trecut. Iată mostre de denumiri ale unor astfel de programe: Quality, Improvement and Evidence Based Medicine, Patients, Communities & Healthcare (KCL, UK), Lifestyle Medicine & Prevention, Synoptic Clinical Skills (Imperial College London), Essentials of the Profession: Evidence, Ethos, Policy & Social Medicine, Clinical Education Entrustable Professional Activities (Harvard) Professional Development, Practice of Medicine (Stanford),  Humanities in Medicine (Cleveland Clinic Lerner College of Medicine).

Cum ar fi să evaluăm studenţii sau absolvenţii și la altceva decât capacitatea de a memora și jongla cu datele predate în cel mai mărunt amănunt în timpul facultăţii? Știe cineva cum stau absolvenţii de medicină din România la următoarele dimensiuni: îngrijirea pacientului, profesionalism, lucru în echipă și colaborare interpersonală, abilităţi interpersonale și comunicare, dezvoltare personală și profesională, practica reflecţiei, practica în cadrul sistemului de sănătate? Acestea sunt competenţele pe care le urmărește programul de formare al Cleveland Clinic Lerner College
of Medicine.

Dacă aș mai fi o dată student, mi-ar plăcea să fiu expus la așa ceva, iar dacă aș fi pacient, mi-ar plăcea ca medicul meu să stăpânească aceste dimensiuni prezentate. Cred că ceva nu trebuie reparat dacă nu e stricat, dar mai cred și în evoluţie și adaptare, îmbunătăţire continuă, în fuga de desuet, de anacronic. Și aici cred că suntem anacronici.

Mulţumiri Marei Popescu, o tânără studentă care a dat o promiţătoare
și potenţial călduţă carieră medicală în România pe (deocamdată) viaţa de student la King’s College London, pentru că m-a inspirat să scriu cele de mai sus.

Acest articol a fost publicat în Viața Medicală din 28.06. 2019.

Nicolae-Iordache Iordache (421 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Trimite comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.



©2019 Cine ești tu, doctore? Termeni și condiții | Politica de confidențialitate