Mi s-a cerut de medicul oftalmolog să fac un RMN cranian cu substanță de contrast, în special pentru a evita niște posibile probleme în zona ochilor.
Am sunat în mai multe locuri pentru programare, în cele din urmă m-am programat cu o lungă perioadă de timp înaintea procedurii.
O primă observație ar fi fost că mi s-au spus puține lucruri înainte de procedură. Un lucru foarte relevant e că în cadrul procedurii va trebui să stau nemișcat o perioadă de 20-25 de minute. Informația e foarte relevantă, pentru că e important să fiu bine odihnit, să evit să fiu nervos, ca să fiu cât mai relaxat.
Important de știut ar fi fost și durata efectivă a procedurii. Mi s-a spus să ajung cu 15 minute mai devreme, pentru pregătire. Nu am știut cu certitudine ora de încheiere. Înțeleg că pot exista variații, că programul poate fi dat peste cap, dar m-ar fi ajutat și o oră de sfârșit, nu doar de început.
E evident că la un RMN nu poți avea pe tine obiecte metalice. Fix în ziua procedurii, la locație, mi s-a dat un chestionar și am fost întrebat de lucruri precum proteze metalice, implanturi metalice, sau alte obiecte metalice de asupra mea. Ar fi scutit o mulțime de timp dacă aș fi știut de asta înainte. Nu am astfel de obiecte, dar dacă aș fi avut o proteză dentară și aș fi aflat la locație că nu e OK, aș fi pierdut o mulțime de timp.
Soluția e simplă – am sunat la clinică și mi s-a cerut un număr de telefon. Dacă aș fi primit un SMS sau un mesaj pe WhatsApp cu o pagină cu informațiile de mai sus, m-ar fi ajutat.
Ar fi fost util și să știu detaliile despre ce se întâmplă în timpul procedurii în sine – mi se dă o mică pompiță/pară de cauciuc prin care pot cere ajutor, voi avea căști în urechi, voi fi imobilizat parțial, trebuie să stau cu ochii închiși etc. Toate acestea puteau fi bine puse pe o foaie de citit cât așteptam.
Legat de închisul ochilor, eu am o chestie – nu pot închide complet pleoapele când închid ochii. Din acest motiv, am stat stresat că poate voi deschide ochii în timpul procedurii și mă chinuiam o perioadă să stau cu ochii închiși, îi strângeam intenționat. După un timp, m-am lămurit ce și cum și n-a mai fost cazul, puteam sta relaxat. Mi-ar fi fost utilă o discuție înainte, sau măcar pe o foaie să fie descris – „nu încerca să forțezi închiderea ochilor, doar propune-ți să nu îi deschizi”. Dar dacă totul e pe modul viteză maximă…
În cadrul RMN-ului au fost două moduri – așteaptă foarte mult și fii foarte grăbit. Nu era nimic între ele. Fie era totul în pripă, urgent, extra, mega, stress, apasă, acum, succes, fie era total opus – „stați jos și așteptați”. Cum aș face asta mai bine? Aș pregăti niște texte scrise pe care să le înmânez celor ce așteaptă. Aș face o procedură să văd care sunt erorile frecvente și să le scriu pe foaie. Să știe persoana la ce să se aștepte.
La un moment dat m-am pus pe un fel de pat, pentru procedura de RMN. Pe pat erau bucăți de un fel de hârtie pentru igienă. Am 1,79m, erau acele bucăți peste tot, mai puțin la călcâie. În timpul procedurii am avut o spasmă la picior. Patul era acoperit cu o suprafață cauciucată. Mișcarea călcâiului s-a propagat până la cap, inclusiv, așa că m-am mișcat. Persoana care s-a ocupat de mine ar fi putut să observe că picioarele stau direct pe mușama și nu pe hârtie, și să ia măsuri. A considerat însă neimportant, probabil. A fost însă un element cheie.
Când am sunat pentru programare, am cerut să fac procedura cu substanță de contrast. Pe biletul de trimitere (rețeta medicală) era specificat. Când am sunat să confirm programarea, am specificat. Când am ajuns pe masă, persoana care s-a ocupat de mine mi-a dat niște instrucțiuni, totul a fost rapid. În timpul procedurii, mi-am dat seama că substanța de contrast fusese ignorată. După procedură, i-am spus persoanei. Mi-a zis că doamna doctor a luat decizia că nu e necesară. Nu am comentat, era inutil, procedura avusese deja loc, nu aveam oricum competența să resping propunerea doamnei doctor. Doar că nu am fost informat, nu mi s-a cerut acordul, și totul a fost ignorat legat de decizia mea.
Soluția optimă e clară – am sunat cu multe săptămâni înainte de procedură să mă programez. Dacă ar fi fost cazul să fie făcută procedura fără substanță de contrast, le puteam da celor de la clinică toate informațiile, aș fi putut să discut cu doctorul care m-a trimis etc. De asemenea, ar fi trebuit să fiu informat despre schimbare. Poate nu cerută permisiunea, nu îmi e clar asta, dar cel puțin informat.
În industria aviatică, după un accident, lucrurile sunt evaluate, firul este despicat în patru, și se caută proceduri pentru evitarea unor erori similare.
Citat:
„Ideea fundamentală a Kaizen este că îmbunătățirea continuă ar trebui să facă parte integrantă din cultura corporativă și să nu fie privită ca un proiect temporar. Acest mod de gândire face parte din lean management, care ar trebui să fie internalizat în special de către manageri și transmis fiecărui angajat în parte. Acest lucru permite companiilor să reacționeze mai flexibil la schimbări, să minimizeze risipa și să crească satisfacția clienților.”
Kaizen – Principiul Kaizen, metodele Kaizen și importanța pentru companii
La clinica respectivă, persoanele de la recepție erau în general destul de aglomerate, am asistat la discuții cu unii pacienți care nu auzeau bine și se tot repeta o informație simplă, erau oameni cu tot felul de probleme. Îmi dau seama că pentru unii pacienți ar fi un efort să spună personalului care au fost problemele sau neplăcerile în cadrul procedurii. De asemenea, personalul era ocupat, era un ritm alert și mult de muncă.
Cu toate acestea, aș prefera să fie implementate patru schimbări majore: să mi se spună înainte de procedură cum ar trebui să mă pregătesc (1), să se umple spațiile moarte cu niște materiale de citit (2), să mi se ceară feedback post-procedură (3), și în fine dacă personalul observă o procedură de îmbunătățit, să se implementeze (4).
Nu îmi e clar de ce nu mi s-a spus înainte de procedură că procedura va fi făcută fără substanță de contrast. Refuz să cred că aici e și un lucru de politețe și etică, sper că a fost o justificare medicală. Consider că e mai degrabă o problemă de tip logic, o scăpare. Dacă însă e o problemă etică, de nepăsare față de politețe și etică, problema e mai mare.
„Nu atribui răutății ceea ce poate fi explicat în mod adecvat prin prostie.”
De ce?
Un motiv este că prostia este pur și simplu mai răspândită decât răutatea. Răutatea presupune intenție și planificare, în timp ce prostia se manifestă spontan, fără niciun efort, din partea multor oameni bine intenționați.“Do not attribute to malice that which can be adequately explained by stupidity”
Why?
One reason is that stupidity is simply more common than malice. Malice requires intent and planning, whereas stupidity gushes forth with no effort on the part of many well-meaning people.It’s easy to be stupid: Hanlon’s razor | Dan Bartlett: coach, writer, engineer & founder
După ce am făcut RMN-ul, am vizitat medicul neurolog, care mi-a spus că medicul de la centrul de RMN ia decizia dacă se folosește substanță de contrast sau nu. Eu tot consider, însă, că ar fi fost firesc să mi se spună acest lucru înainte de procedură. Cred că dacă nu aș fi întrebat după procedură, lucrul ar fi fost complet ignorat.
Ca o concluzie, de ce contează lucrurile de care am vorbit mai sus? Dacă nu lași o eroare să se repete, poți evita probleme ulterioare. Dacă rezolvi o problemă, faci o procedură pentru a o evita, în acest caz eviți probleme viitoare.
Dacă se întâmplă vreodată un accident la un avion, situația e super și supra analizată, se caută motive, și se fac proceduri foarte clare pentru evitarea problemei. M-aș bucura să se inspire din acest model și cei implicați în acte medicale.
Olivian Breda este Internet marketer din 2006, și lucrează în domeniu ca freelancer din 2009. Se ocupă de audituri de site-uri, atât pe partea de SEO (optimizare pentru motoarele de căutare), cât și legat de uzabilitate (experiența vizitatorilor pe site-uri). Face, de asemenea, implementări de site-uri pe platforma WordPress. Ca experiențe secundare, învață de multe lucruri, chiar dacă nu sunt în activitatea lui de bază – trimitere de newsletter-e, gestionare prezență pe rețele sociale, copywriting, organizare evenimente, training-uri. A urmat în liceu un profil informatic, o facultate de afaceri internaționale (ASE București) și un masterat în comunicare și relații publice (SNSPA București). Pe partea medicală a colaborat cu CisoDental.ro pentru realizarea site-ului și pentru promovare. Ulterior, pentru DeltaHospital.ro (în prezent, Ponderas Academic Hospital) s-a ocupat de partea de SEO și uzabilitate.