Spitalele românești au o structură de personal extrem de cristalizată: manager, director medical, șef de secţie și medici cu diferite grade de pregătire profesională.
Similar, în zona de îngrijire – asistenta șefă. Funcţionează de câteva zeci de ani, au fost salvaţi oameni… de ce am schimba ceva? Toată organizarea, puterea și decizia concentrată în câte o mână de fier a fiecărui nucleu de specialitate. Și asta, cam pe viaţă. Ceilalţi membri ai echipei vor avea un destin profesional liniar până la final de viaţă dacă nu decid să schimbe locul. Și asta poate fi ceva convenabil multora, fără să însemne în mod necesar ceva rău.
Dar dacă nu ar trebui să fie chiar așa (tot timpul)? Dacă fiecare membru al echipei care își dorește un loc, rol special al său în cadrul echipei ar putea prelua o responsabilitate care ar putea ajuta echipa să meargă mai departe mai bine? Cum ar fi să fie un responsabil cu siguranţa pacientului, care să implementeze politici legate de acest subiect la nivelul secţiei, de exemplu. Altcineva să poată avea rolul de a urmări calitatea experienţei pacientului și să pună la masa de discuţie reglaje fine ale unor procese în acest sens.
Poate că altcineva s-ar putea ocupa de iniţierea și dezvoltarea personalului nou recrutat, astfel încât acesta să se integreze cât mai ușor în echipă și să dea rezultate cât mai repede și fără perturbări în activitate. Alţii și-ar putea asuma conducerea și implementarea unor procese sau proiecte noi în echipă, în calitate de manager de proiect. Altcineva s-ar putea îngriji ca moralul echipei și relaţiile dintre colegi să se menţină la un nivel bun, constructiv. Cineva ar putea fi responsabil de planificare, indiferent că va fi de resurse umane sau materiale.
Idei pot fi o mulţime, iar cine lucrează pe secţii poate identifica ușor aspecte ale activităţii care scapă atenţiei pe motiv că șeful atotputernic nu le poate fizic gestiona, și asta în cel mai bun dintre cazuri. O astfel de abordare ar putea încuraja mai mulţi membri ai echipei să participe activ și creativ la viaţa secţiei. Unii ar putea fi motivaţi de un rol care li se potrivește. Ar putea pregăti medici pentru diferite roluri în afara executării ireproșabile a rolului pentru care s-au calificat. Ar putea da șansa unor lideri mocnind să iasă în faţă și să fie mai repede promovaţi.
Dar, staţi așa, cine își dorește una ca asta?
Partajează pe WhatsApp
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.