Recent, m-am implicat într-un proiect al cărui scop este managementul durerii într-un spital din Capitală. Nu intru în amănuntele proiectului. Am să menţionez doar un detaliu.
Un medic al respectivului spital a făcut o cercetare legată de durere, ocazie cu care a descoperit că scorul de mulţumire a pacienţilor faţă de calitatea îngrijirilor din spital nu era deloc corelat cu faptul că au experimentat sau nu durere în spital.
Și acesta îmi pare un subiect interesant de meditat, mai ales că în spital nu există deloc proceduri sau preocupări formale legate de managementul durerii pacienţilor: durerea nu este evaluată proactiv, nu există standarde și protocoale referitoare la niveluri acceptabile, timp de intervenţie, responsabilităţi clare, medicaţie etc.
Cum se face că totuși, în aceste condiţii, nivelul de mulţumire a fost același deopotrivă la pacienţii care au avut durere și cei care nu au avut?
Asta m-a făcut să-mi amintesc de replica unui medic pe care l-am vizitat recent și căruia îi povesteam despre durerile mele lombare.
Mi-a spus că de la o vârstă, faptul că mă doare este dovada faptului că trăiesc. După care a și schimbat subiectul. Și atunci mi-am dat seama că ajungem să legitimăm durerea, înainte de a ne fi luptat cu ea. Ca și în cazul meu, durerea în spital pare să fie o normalitate. Personalul o vede tot timpul la mulţi pacienţi și asta începe să li se pară normal.
Pentru pacienţi nu e la fel, dar dacă personalul îi asigură de această normalitate, o parte dintre ei ajung să nu se mai îngrijoreze de ea. Și atunci o scot chiar din ecuaţia mulţumirii lor. Pare o soluţie câștigătoare, fără prea multă bătaie de cap. Până când va veni rândul la internare ţie sau copilului tău. A fi sau a nu fi (durere în spital)? Aceasta este întrebarea.
Partajează pe WhatsApp
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.