Am fost zilele trecute să îmi fac o radiografie pulmonară la un centru medical privat din zona Vitan. Am intrat în parcarea centrului și am văzut un loc liber în fata unei uși închise pe care, spre deosebire de altele, nu scria nimic, nici măcar că parcarea era interzisă. Am făcut o manevră intenționând să las mașina destul de în față în caz că cineva și-ar fi dorit să folosească ușa. De te miri-unde a apărut gardianul în grena și mi-a spus că nu pot parca acolo pentru că blochez ușa. I-am arătat la trei metri distanță un loc de parcare liber dar care era ținut ocupat de un morcov de circulație și l-am rugat să dea morcovul la o parte să pot parca acolo. Mi-a spus că e rezervat pentru șefi. Apoi l-am întrebat unde îmi sugerează să parchez și mi-a răspuns ca să ies înapoi în strada și să parchez lângă ceva biserică în apropiere. I-am explicat că sunt răcit și că nu îmi permit să umblu de-aiurea prin frig. Mi-a spus că nu are ce să-mi facă, nicio sugestie… Am plecat dar am avut totuși noroc că s-a eliberat repede un loc chiar ceva mai în față.
Am ajuns la recepție și am stat aproape un minut în fata celor 3 (trei) recepționere care nu mă băgau în seamă deși era greu să nu pot fi observat, eram “ditamai omulețul”, singur apărut deodată în fata biroului lor. Când spun băgat în seamă mă refer la cel mai simplu gest că m-au observat că exist și că am intrat pe radarul lor: un zâmbet, un gest gen așteptați vă rog puțin… Am povestit și de comportamentul neorientat către soluție al gardianului și mi-a spus că o să vorbească cu șeful lui. Părerea mea e că trebuie mai degrabă să facă este să vorbească cu șeful centrului medical. În plus, ceea ce aveam eu nevoie să facă să facă era să spună cu multa empatie că chiar ii pare rău pentru că am fost victima acelui comportament.
Doamna care mi-a făcut radiografia s-a purtat în schimb ireproșabil: a vorbit frumos, nu m-a repezit, în trei minute mi-a dat radiografia și mi-a urat sănătate și sărbători sănătoase și frumoase. Asta e vestea bună; cea proastă e că mi-a dat o radiografie cu… pneumonie.
Discuție:
- Atunci când paznicul este pus să protejeze directorii de pacienți să nu-i mire pe acei directori că atitudinea de a proteja directorii de pacienți se va extinde și la alți angajați ai lor.
- Chestia cu locuri rezervate în fata pentru directori în vreme ce pacienții și clienții “treaba lor” este o mitocănie și este contra-productivă. Punct!
- Medicii ar trebui să ia atitudine în fata unor astfel de situații pentru ca ei vor fi cei care vor primi pacienții gata iritați și actul medical suferă la pachet cu nervii medicilor.
Tot ce îmi vine redundant în minte este directorul general care vine zilele astea la petrecerea de Craciun și va spune că pacientul trebuie pus în mijlocul eforturilor tuturor angajaților unității.
“Să mori tu! Pe bune?”
Partajează pe WhatsApp
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.
Pe bune Nicule daca mai stateam eu o secunda la biciuscaria aia! Primul angajat cu care ai contact e portarul si daca ala e ciumpalac, e ca si cum ai pune o eticheta de vin nobil pe o sticla cu posirca! Dixit!
Salut, comparatia este fortata. Chiar si-asa, cand ai pneumonie nu umbli de-aurea; faci tot ce poti sa ajungi cat mai iute la caldura in plapuma. O strategie de tip loose-loose nu mi-era la indemana atunci.
Sa vezi ce bine te simti ca angajat al unui astfel de centru si sa fii gonit de pe locurile de parcare chiar si neocupate, ba mai mult sa ti se spuna la angajare sa nu cumva sa te apropii de astfel de locuri…..
Mihaela, nu inteleg exact ce vrei sa sugerezi. Un aspect este motivul pentru care au spus ca sa nu pacheze angajatii pe locurile centrului. Daca este vorba ca tin locurile libere pentru pacienti, nu mi se pare aberant. Al doilea aspect este si modul in care spun asta. Si mi se pare corect sa spuna asta la angajare pentru ca daca nu iti place poti merge la un centru mai generos in locuri de parcare:-).
Era vorba despre capitalismul salbatic practicat, in care cuvantul profit este ordine de zi si mai putin se tine cont de factorul uman la orice nivel, chiar la nivel de relatie cu clientul. Atata tot. Sincer, nu cred ca exista centre care asigura locuri de parcare la angajati, cel putin in centrul Bucurestiului. Aviz amatorilor. Iar din pacate piata nu-i suficient de laxa ca sa „regleze” astfel de situatii neplacute.