Inaintea primaverii din 1991 mama a parasit aceasta lume. Cum la vremea aceea nu erau telefoane mobile, emailuri, Facebook sau alte mijloace de comunicare in timp real la indemana, cei de acasa au sunat la secretariatul facultatii rugand sa fiu anuntat.
Secretara noastra de an, o persoana deosebita, a reusit sa ma gaseasca prin intermediul unor colegi si m-a chemat la secretariat. Mi-a dat vestea (o asteptam, nu a fost deloc o surpriza) si mi-a spus ca ma asteapta si Prodecanul.
Usor confuz si mai mult sfios m-am infiintat la usa lui asteptand sa vad de ce vrea sa ma vada. Mi-a spus ca ii pare rau sa auda de pierderea mea, m-a intrebat daca am cu ce ma intretine ca sa continui studiile si intelegandu-mi situatia mi-a propus sa ma angajez ca asistent la spitalul unde el lucra.
In cele din urma demersul lui nu a avut niciun succes. Am fost la directorul economic al spitalului cu recomandarea lui dar acolo probabil ca am intrat in sfera unor interese de o natura pe care la vremea aceea nu o intelegeam. Directorul mi-a spus clar ca nu ma poate angaja. Cum ma temeam ca un posibil job ar sta in calea studiilor mele (ce prostie!) am renuntat destul de repede. Sunt 100% convins ca daca as fi insistat viata mea ar fi aratat acum altfel. Nu stiu daca mai bine sau mai rau dar altfel. In cele din urma suntem rezultanta tuturor deciziilor noastre (multe dintre ele luate in bezna ignorantei). Am doi colegi de an care lucreaza acum aproape cu el si acum sunt priviti in comunitatea medicala ca fiind niste profesionisti de nadejde.
Zilele trecute un prieten m-a ajutat sa il reintalnesc pe Prodecanul de acum un sfert de secol. Am gasit la clinica unde lucreaza o seama de oameni veseli si seriosi robotind in juru-i intr-un spatiu restrans. Mult bun simt plutea prin aer. Am vazut medici tineri foarte responsabili si implicati.
Am intrat si am stat putin de vorba. I-am spus patania ce ne leaga dar mi-a marturisit ca nu isi mai aminteste. A vorbit elogios si cu pasiune despre colaboratorii lui. Spune ca ajuta sa creeze viitorul in disciplina lui medicala in Romania. Vorbea de colegii lui ca despre viitorul medicinei, fie el mai apropiat sau mai indepartat. M-am bucurat pentru ca ma temeam ca poate experienta mea fusese doar un accident. Din fericire nu a fost o intamplare: lucrurile bune se intampla din proiectare.
Sa te opresti din drum atunci cand vezi pe cineva in suferinta este o proba de caracter. Sa vrei sa ajuti este alta. Pe de alta parte… Dumnezeu iti da dar nu-ti baga in traista.
Bucuros de revedere domnule Prodecan.
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.