Primul ajutor în școlile românești

M-am dus din simpatie, dar și cu oarecare speranţă în mai bine la protestul organizat de comunitatea Declic în faţa Ministerului Educaţiei cu scopul de a urgenta introducerea primului ajutor în școli. Pe scurt, ce își doresc ei? Ca ministerul să pună în aplicare noul cadru legal adoptat în vară cu privire la două lucruri: introducerea cursurilor (obligatorii) de prim ajutor în școli și obligarea personalului din școli, didactic sau nu, de a fi instruit în privinţa acordării de prim ajutor.

Cu această ocazie a fost prezentat și memoriul semnat online de circa 50.000 de persoane pe platforma Declic.ro. Nu au fost foarte mulţi participanţi, însă organizarea a fost ingenioasă. Un tânăr ambulanţier a ţinut chiar două minicursuri, unul despre asistenţa în caz de sufocare cu obiect străin, iar celălalt despre resuscitarea cardiopulmonară  (basic life support).  Toţi cei prezenţi au participat, chiar și eu am încercat cele două manechine aduse pentru exerciţii în scopul învăţării. Manevra Heimlich nu mi-a ieșit din prima. Lovitura pe spate – nici atât.

Ceea ce m-a surprins când am văzut fotografiile din momentul în care am făcut manevra Heimlich a fost că prima încercare părea corectă, însă la următoarele mâinile alunecau în sus și efortul devenea inutil. Dacă mai adaugi și stresul unei situaţii de viaţă și de moarte, devine destul de clar că,  fără o temeinică pregătire, primul ajutor acordat va avea efect mai mult asupra propriei conștiinţe decât asupra victimei.

La final,  am însoţit două doamne de la Declic la niște discuţii cu persoanele delegate ale Ministerului Educaţiei (secretar de stat, subsecretar de stat și consilieră ministru). Nu mai fusesem la astfel de întâlniri cu reprezentanţi ministeriali de circa 30 de ani, când mergeam la Ministerul Tineretului și Sportului la întâlnire cu ministrul Alexandru Mironov. Gustul final a rămas cam la fel.

Credit Foto: Declic

Pe scurt, reprezentanţii au asigurat că au cele mai bune intenţii și că subiectul reprezintă o prioritate pentru ei deoarece au, la rândul lor, copii la școală. Și cam aici se termină veștile bune. Nu există nicio dată de start, nicio strategie riguroasă care să asigure faptul că niciun angajat și niciun elev nu vor putea trece prin școală fără să cunoască foarte bine măsurile de prim ajutor.

Și nicio dată-ţintă când se așteaptă să fie încheiat procesul. Abia în vara viitoare vor apărea niște norme metodologice. Inexplicabil de târziu, mai ales că tehnicile de prim ajutor pentru public sunt de-a dreptul fool-proof, adică atât de simple încât este greu să nu le înţelegi. Roata e deja inventată și chiar se învârte.

De ce nu obligatorii?

Și, apropo, din textul legii nu reiese că asemenea cursuri pentru elevi ar putea fi și obligatorii. Drăguţ, nu? Au strecurat-o doar așa, ca în cazul în care cineva
rămâne în pană de idei, iaca, poate face cursuri de prim ajutor. Au spus că le vor recomanda pentru „Școala altfel”(alături de încă multe alte subiecte), fără să existe vreo  obligaţie în acest sens.

În ceea ce privește personalul, deși legea e mai restrictivă, fără norme nu e lege – deci, nu este. Va trebui să așteptăm ca prin noiembrie să se reinventeze Casa Corpului Didactic, unde profesorii sau învăţătorii (atenţie, nu personal nedidactic) ar putea alege să fie instruiţi în primul ajutor între multe altele. Eternul „Ne facem că lucrăm”. Fără destinaţie, fără  direcţie.

Mi-a mai venit puţin inima la loc când am vorbit cu o prietenă,  directoare de școală în București. Aceasta și-a trimis învăţătoarele să se instruiască și să devină traineri pentru prim ajutor, urmând ca ele să îi pregătească pe ceilalţi. Și pe dumneavoastră la ce vă ajută să știţi toate astea? Probabil că nu vă ajută prea mult, dar aţi putea semna la Declic.ro o petiţie pentru prim ajutor în școli și, măcar acolo unde aveţi copii în școală, să cereţi să fie pregătiţi. Măcar așa, la mica înţelegere, că lumina de la minister nu se prea vede.

Articol publicat in Viața Medicală.