Despre jurnalismul de KKO.
Revin la scrisoarea citată ca dovadă supremă împotriva ideii de vaccinare de către ”jurnalista” militanta împotriva vaccinurilor de pretutindeni (reprodusă în articolul nostru anterior aici).
Te-ai aștepta ca un jurnalist să caute adevărul și să îl prezinte cu oarecare echidistanță ținând cont de interesul major al comunității care îl urmărește. Te-ai aștepta ca documentarea să fie făcută până la capăt și să fie relevantă pentru ce se întâmplă în zilele noastre. Aș,…
Ea ia drept mare dovadă o scrisoare a unui om care s-a declarat cu mai bine de 100 de ani împotriva vaccinurilor, aflate atunci la începuturile lor. Și care, ca orice lucru aflat la începuturi, mai dă și rateuri (adeseori regretabile); ele se perfecționează pe parcurs. Mă aștept ca autoarea să fi mers din prima fără să fi căzut niciodată, să fi vorbit din prima fără sa fi stâlcit vreun cuvânt. Și mă mai așstept să nici nu priceapă că orice lucru aflat la începuturi beneficiază de norma lui de sceptici.
Apoi ia de bun ce scrie acolo și pune totul în cârca vaccinurilor, ceea ce este o idioțenie. Însuși autorul, cu mult mai multa minte decât o jurnalistă pătimașă după mai mult de un secol, nu pomenește de cuvântul vaccin ci inoculări antirabice (daca traducerea este corecta, lucru discutabil după cate „implementări” aiurea am tot citit; sunt sigur însă că nu ar fi ezita să traducă vaccin cu vaccin). Articolul citat este o argumentare anti-Pasteur, normală și sănătoasă într-o comunitate științifică. El menționează inoculări și otrava turbării; lucru firesc pentru acea vreme. Spun firesc pentru că articolul pare scris la început de secol XX, probabil chiar înainte de descoperirea virusului rabiei (1903).
Deci să urmăm logica jurnalistei: Se ia un eșec terapeutic vechi de circa 120-130 de ani documentat unilateral care nu este vaccin pentru că la vremea respectivă nu era cunoscut virusul care ar fi putut sta la baza unui vaccin. Se atribuie in consecință eșecul în totalitate tuturor vaccinurilor produse de atunci încoace împotriva evidentelor progrese tehnologice înregistrate de medicina (și nu numai) în decursul a peste un secol. Se generalizează cum că nimic nu s-a schimbat de atunci pană acum în pofida vizibilelor progrese realizate în controlul unor afecțiuni (inclusiv rabia, cea de la care a plecat vezi articol anterior.)
E o mare neșansă să ajungi să citești pe Internet și să nu poți înțelege lucrurile astea!
Câh!
Partajează pe WhatsApp
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.
Cata valva au starnit si starnesc aberatiile doamnei Steer! Ma gandesc ca singurul context care sa ma faca sa cred ca doamna Steer nu e chiar atat de „nescolita” pe cat se afisaza, ar fi acela in care totul a fost regizat cu scopul de a atrage trafic de net. In aceasta unica situatie, n-ar fi proasta, dar ar fi cel putin iresponsabila si cinica.
Draga Nicu, consider sub demnitatea si IQ-ul nostru sa vorbim despre aiurelile d-nei Steer. E ca si cum am face recenzii la Maruta, Simona Gherghe&Co. Fiecare popor are procentul sau de idioti, dovada SUA care conform cdc.gov sunt nevoiti sa introduca obligativitatea vaccinarii anti-rubeola si anti-rujeola in 14 state americane (sub pedeapsa cu inchisoarea) unde au reaparut epidemii, dupa 50 de ani. Ceea ce noi putem face este sa ne imunizam copiii care inevitabil vin in contact cu cei ai idiosteer-ilor. Pacat ca pentru cei din urma prezervativele nu au fost eficiente, a.i. sa se impiedice propagarea ADN-ului defectiv de la inaintasi.