Recenta interventie a Ministrului sanatatii Eugen Nicolaescu in care mentiona taierea platilor catre spitalele private a starnit dezbateri aprinse. Niciuna dintre acestea insa nu mi s-a parut a fi suficient de echilibrata.
Este oarecum ca in povestea cu rabinul in care doi indivizi care se cearta isi cauta dreptate. Rabinul il asculta pe primul si ii spune: „ai dreptate!” Apoi il asculta pe cel de-al doilea si ii spune : „ai dreptate!” Un al treilea, care a fost martor la discutie, se baga in seama spunand ca nu se poate ca ei sa se certe si amandoi sa aiba dreptate. Si ascestuia rabinul ii spune: „si tu ai dreptate!”
„Where you stand depends on where you sit! (opinia ta depinde de locul in care te afli)” – Nelson Mandela
Sa luam in calcul punctul de vedere liberalist.
- In mod cert unitatile sanitare din sistemul public au o seama de neajunsuri: insalubre, insuficiente, corupte sau coruptibile, uneori cu practici injositoare pentru conditia umana. Am gasit insa si povesti radical diferite dar sunt mai degraba exceptia decat regula.
- O societate normala ar trebui sa se ingrijeasca atat de eliminarea acestor neajunsuri in sistemul public cat si de crearea de competitie cu acesta in asa fel incat sa serveasca o paleta mai larga de asteptari sau nevoi si sa apara servicii mai bune. Cred ca intreaga societate ar avea de castigat.
- Majoritatea platitiorilor, oameni activi si care arareori ajung prin spitale sunt, normal si cei care au cele mai mari pretentii. Ei vad ca li se iau bani din salarii sau ca trebuie sa plateasca birurui mari pentru fiecare angajat in caz ca sunt patroni si atunci au asteptari mai mari pentru banii de care se lipsesc.
- Este igienic si normal sa vrei sa alegi unde vei fi tratat si este normal sa te astepti ca sistemul de asigurari sa iti acopere un cost minimal agreat pentru decontari unde vrei tu. Ca o paranteza acest principiu ar trebui aplicat si in instituiile de invatamant. Daca fetita mea e catatean al patriei si statul s-a angajat la scolarizare m-as simti indreptatit sa primesc acea cota indiferent ca urmez o scoala publica sau una privata.
Punctul de vedere comunist.
- Este partial indreptatit un de punct de vedere comunist fie si pentru faptul ca se refera la niste fonduri colectate si puse intr-o oala comuna! Atata vreme cat exista constrangeri bugetare se prea poate ca preocuparea unor administratori buni sa nu fie cum sa facem cea mai buna treaba cu putinta ci, mai degraba,… cum sa o scoatem la capat.
- Spitalele private au cam „curatat” fructele care atarna jos si care se pot culege usor lasand pe cele cu riscuri mari sa se ocupe altii (publicul) de ele. Daca te fericeste Dumnezeu si ai tripleti incearca sa „negociezi” o nastere cu o maternitate privata. Va fi interesant. Atunci cand dau de greu, brusc spitalele de stat nu mai sunt asa de groaznice, spitalul privat te suie in salvare si scapa de tine.
- Se prea poate ca tocmai fondurile care se duc la spitalele private pentru interventii cu risc usor sa poata contribui la dezvoltarea si imbunatatirea sistemului public pentru care deja o parte dintre costurile spitalelor publice au fost angajate. Aparatura a fost cumparata, salile construite, salariile platite, factura de caldura si curatenie este deja platita. Atentie! Este doar o proiectie economica si nu un fapt confirmat.
- Am asistat recent, prin amabilitatea Tarus Media, la o conferinta sustinuta de Prof. Elias Mossialos, Director London School of Economics Health. Acel domn chiar stia ce vorbeste. Unul dintre lucrurile pe care le-a spus, si m-a pus pe ganduri, este acela ca in tarile dezvoltate 70% din costurile medii totale cu sanatatea ale unei persoane sunt in ultimii doi ani de viata. Asa ca tanguielile platitorilor in floarea varstei, chiar daca sunt de inteles, sunt mai greu si periculos de acceptat. Intreaga conferinta la care am asistat a fost o mica lectie de comunism. Daca vrei sa ai servicii de sanatate atunci cand costurile tale cu sanatatea vor fi mari si veniturile mici trebie sa intri in joc. Se vor gasi multi asiguatori care sa te imbie sa te asigure pe doi lei atunci cand nu ai mare nevoie, dar cine o sa te ajute atunci cand nu mai ai atat de multi bani si te ajung nevoile?
Asa ca, la rece, gasesc pozitiile oarecum echilibrate si m-as fi asteptat la maturitate din partea guvernantilor in a gasi o solutie care sa impace cele doua tabere (sector public versus privat, platitori versus asistati, tineri versus batrani) si nu sa le puna in conflict. Nu demult au votat o suspendare pentru ca persoana incriminata a asmutit o parte a populatiei impotriva alteia.
Un alt lucru la care m-as fi asteptat ar fi fost mai multa eleganta in comunicare si mai multa intelegere pentru toti cei care isi fac treaba cu responsabilitate in ambele tabere. Lectiile ministrului despre cum se fac afacerile si despre faptul ca o afacere nu se face cu bani de la stat ma dezgusta; spus in cel mai elegant mod de care ma simt in stare acum. Va face ministerul tot, tot, tot? Fara sa ia nimic de la privat? Hm! Era de asteptat altceva de la cei care ii criticau pe fostii guvernanti de aroganta si proasta comunicare?
M-as fi asteptat ca, daca sunt limitari bugetare anul acesta, sa aflam intrega poveste. Incepe in martie si tine pana cand? La ce fel de servicii face referire? A separa total publicul de privat (operatii, consultati, investigatii de la borator si paraclinice, separare totala a personalului) fara ca pacientii sa sufere este, cel putin pe termen scurt, la fel de eficace cum ai incerca sa separi ouale din omleta.
O alta informatie care lipseste este ce se va intampla cu banii care reintra in bugetul spitalelor publice (sau unde se vor duce). Daca lipsesti o categorie populationala de servicii de calitate in privat spune ce vei face ca sa cresti calitatea in public! Realocarea de fonduri este un mijloc pentru care obiectiv?
Oricum, in politica de sanatate din intreaga lume, majoritatea vestilor proaste se dau in primul an de guvernare. Probabil ca vor mai urma in 2013.
Pana atunci, sa fim sanatosi!
Partajează pe WhatsApp
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.
merita mentionate si urmatoarele aspecte:
1. sunt extrem de putini in romania care-si permit financiar nastere de tripleti (mai ales prematuri) in clinici particulare
2. daca unii din cei care se trateaza azi la privat nu-si mai permit in viitor acest lucru in lipsa platilor de la Casa, atunci efectul asupra celor saraci va fi negativ din doua motive principale: (i) spaga pe care si-o permit primii e mai mare, deci creste suma la negru si se produce efectul de crowding-out al celor saraci, si (ii) in locatiile aglomerate termenele de asteptare se lungesc si mai mult din lipsa capacitatii.
3. banii suplimentari pentru spitalele de stat sunt foarte putini (1% din platile de la Casa) si nu vor putea ajuta cu nimic gaurile negre din sistemul public, mai ales in lipsa unei reforme adevarate
4. conform unei directive europene, de la sfarsitul lui 2013 romanii se vor putea trata oriunde doresc in UE urmand sa deconteze la Casa preturile din romania si sa plateasca doar diferenta – de ce nu pot face asta si la spitale private din romania?
5. in lipsa alternativei cu sistemul privat, unii doctori erau plecati demult din tara, adancindu-se si mai mult deficitul
6. privatul ii tine in tara pe unii dintre cei foarte bogati in calitate de pacienti pentru operatii complexe si costisitoare. in plus, e remarcabil ca reuseste sa scoata din buzunarele celor care isi permit sume aditionale de bani, care merg catre salarii doctori si personal non-medical, echipamente, taxe, impozite si contributii de toate felurile.
7. privatul creaza un benchmark si educa o parte a polulatie asupra standardelor la care ar trebui sa opereze si publicul
ma opresc aici pentru moment.