Am participat recent la o campanie medicala a unui cardiolog roman plecat de ceva timp din tara.
Este vorba de o campanie de depistare precoce (prin ecografie) a unor afectiuni cardiace la copii care fac sport. Am aflat cu aceasta ocazie ca si-a invitat colegii din tara sa ia parte si ei (voluntar, fireste) la acea campanie si sa ofere cateva ore din viata lor pentru a face ecografii unor copii expusi unor riscuri serioase in lipsa investigatiilor cardiace. Participarea mea a fost in calitate de beneficiar. Am fost acolo cu fetita mea de 7 ani.
Discutand despre campanie cu medicul am aflat si despre dezamagirea acestuia privind implicarea colegilor lui cardiologi. Spunea ca, desi a invitat foate multi cardiologi, doar la Cluj si-a mai gasit ecou aceasta initiativa. Ba, mai mult, cineva i-a replicat ca lui ii convine sa faca acte de caritate atata vreme cat lucreaza si traieste in strainatate si are un anumit nivel de confort economic (descris in detaliu). Nu stiam daca sa inteleg printre cuvintele cu care imi relata cazul compasiune pentru colegul lui, tristete sau revolta.
Personal, ma cam indoiesc ca majoritatea covarsitoare a cardiologilor chiar traiesc de pe o zi pe alta. Sunt poate doua elemante de luat in calcul.
- Daca unui medic ii este greu probabil ca nu este suficient de cunoscut, apreciat, curtat… Nu vad medici renumiti cersind pe strada. Daca nu esti suficient de cunoscut, ce faci ca sa iti creezi experientele care vor comunica mesajul valorii si al valorilor tale? Proiectele de voluntariat sunt o excelenta oportunitate, desi nu singura. Ce-i drept, unii vor spune ca oricum fac voluntariat in spitalele de stat si, omeneste, le inteleg frustrarea si le apreciem daruirea.
- Daca daruiesti o faci pentru ca esti liber. Iar daca nu, probabil ai libertati ingradite. Daca daruiesti o faci in primul rand pentru tine. Arati mai bine in oglinda in care te privesti dar si cei din jurul tau iti recunosc starea. Si, cel mai adesea vor sa se asocieze cu tine.
Generozitatea este pentru cei mai multi calatoria catre ceea ce multi numesc succes. Un succes care este personal, nu subiect de speculatii televizate. Daca iti planifici sa ajungi la o anume destinatie dupa care poti fi generos, este destul de probabil ca generozitatea nu este genul tau. In lipsa unei criza majore destinatia ta se va muta tot timpul si nu vei fi ajuns niciodata. Si ar fi pacat.
Mai gandeste-te!
Partajează pe WhatsApp
Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice – Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.
„Fa ce zice popa, nu ce face popa!” este un vechi proverb care din pacate la tagma medicala se potriveste perfect. Initial, replica era folosita de medicii fumatori. Acum, se aplica si colegilor care lucreaza cu inima. Doar la propriu. Fiindca la figurat, sunt restantieri.
La mine in oras s-au scos acum cateva luni la concurs 2 posturi de cardiologi.Nu s-a prezentat nimeni,nici macar un telefon nu au primit, spuneau directorii aseara la stirile locale.
Ce spun eu n-are legatura nici cu generozitatea,nici cu destinatia, nici cu nevoia de reclama a celor din corbeanca.Are legatura cu realitatea din spitale.
Cei care au ramas au destul si destule pe cap,numai de mofturile unei ex-neveste de fotbalist drogat n-or sa stea, iar restul pleaca spre alte zari,ca si madam mutu ca si medicul de la corbeanca.
Cred ca trecem printr-o criza pe care societatea romaneasca o merita. 5-10 ani in urma mai toate concursurile pe post erau dinainte aranjate pe pile grele sau tarife ametitoare. Am tolerat asta supusi. Acum platim. Probabile ca este un si proces de purificare morala a societatii. Va mai dura ceva.
Ceea ce spuneti dumneavoastra are legaura cu realitatea din spitale. Ceea ce spun eu are legatura cu realitatea din multe cabinete individuale sau clinici private.
A trebuit sa modific putin comentariului dumneavoastra pentru a-i da, nu o nota eleganta, dar macar una in care oameni care muncesc decent si se expun, fac investitii, au un comportament profesional si uman impecabil sa nu se simta lezati.
Va multumesc pentru interventie. A fost o incercare de a fi invatat ca medicii buni sunt cei care stau in tara indiferent de ceea ce fac, sunt patrioti, un fel de consumatori de salam cu soia. Daca cineva pleaca si revine e de luat la ochi. Daca mai si investeste (isi risca banii ca sa faca ceva ce nu au mai facut altii uneori) merita luati in bascalie si facut „patron”. Ei nu au dreptul la o publicitate muncita pentru ca pute. Si asta cui? Unora care se pitesc in spatele tastaturii si sunt mandri ca acolo au muschi si voce. Care cred ca este o prostie sa iti expui ideile pe net in nume propriu.
Imi pare rau, nu am muscat. Iubesc in continuare nebunii care fac ceva, care ies in fata si se expun. Indiferent unde stau. Daca sunt romani e si mai bine. Nu am sa apreciez un serviciu facut in sila doar pentru ca cel care il face este aglomerat. Ii inteleg insa dificulatatea si stangaciile si ii apreciez pe cei care tin flacara sanatatii aprinsa intr-un sistem potrivnic dar care o fac cu pasiune si generozitate. Generozitatea care nu are legatura cu cat dai ci mai degraba cu cat iti mai ramane dupa ce dai.
Ne dorim ca ideile noastre sa fie contrazise. Dar la randul nostru, cel putin pe moment, facem gesturi de generozitate. De aceea ne dorim decenta in discurs. Dorim idei mai bune, care sa contribuie si sa ne transforme eventual si pe noi, nu mistocari. Tara asta ar fi departe daca ar scapa de mistocarie si sarcasm; uitati-va la declaratiile politicienilor nostri. Aici este casa noastra in Internet si am decis sa o tinem departe de astfel de gesturi.
Sunt destui care au gusturi similare. Ei au usa deschisa mereu.