Două opțiuni

Dacă ar fi să reduc o activitate, cum îmi și place, la doar două puncte, aș zice așa – după un entuziasm inițial, după o energie și pasiune, riști să dai în blazare. Durata poate fi mai scurtă sau mai lungă, dar opțiunile sunt următoarele:

  • Să te blazezi. Să fi văzut deja cazul din fața ta de zeci de ori și să ai gândul ăsta în minte. Să ai clasificări foarte clare (cum e articolul de față) în minte, pe boli, și soluții tipice, și recomandări generale. Să te plictisești. Să nu mai vezi rezultatul muncii tale. Să te oprești din inovație și căutarea noului. Să te irite când ți se cere socoteală. Să consideri întrebările altora puerile. Să îți pese mai mult de tine decât de omul din fața ta.
  • Să vrei să crești. Să tratezi cazul ca pe ceva nou. Să cauți surpriza, chiar acolo unde nu există. Să simți că e un adevărat dar să fii în poziția ta, și că starea ta, pe multe planuri e invidiată de enorma majoritate a populației lumii (să fii medic e un maximum pentru mulți oameni, pe diverse planuri). Să te axezi pe fericirea de după. Să simți bucurie când împărtășești altora din ce știi, chiar dacă ai făcut asta de multe ori. Să ceri întrebări de la pacienți, să pui tu întrebări deschise pacienților, iar când primești răspunsul să asculți. Să ai alte priorități decât propria persoană, în exterior (să fii confortabil pe planuri externe) și în tine însuți.

Câteva idei despre asta:

  • Dentistul meu e un bun exemplu de profesionist care are tendința să pună pasiune în muncă. Am scris anterior pe cetd.ro despre el, aici: Marius Burcuș.
  • În Outliers, Malcolm Gladwell afirmă că ai nevoie de aproximativ 10.000 de ore de experiență pentru a atinge un nivel înalt. Cu o mică paranteză, totuși: e necesar ca efortul să fie susținut înspre perfecționare. Dacă se instalează rutina, ai șanse bune să ai 10.000 de ore de practică și să nu atingi nivelul respectiv.
  • Un citat. „And for many medical treatments — especially the highly technical ones — there’s a direct correlation between physician experience (the number of procedures she’s performed) and your outcome (whether the procedure works).
    In a variety of situations, though, experience can backfire, and the reason is simple psychology. Doctors are human too, and they fall prey to tricks of the mind — like thinking that an ineffective treatment really works (ahem, antibiotics for sinus infections). In fact, entire fields of research are devoted to understanding why these errors of thought occur. They spring from so-called cognitive biases and false heuristics: mental shortcuts that can mislead even highly educated, well-seasoned practitioners into making the wrong decisions.” (mai multe detalii și sursa citatului)
  • Andrei Pleșu: „Riscul medicinii e să-şi trateze pacienţii drept corpuri pure. Dar niciun pacient pe lume nu e corp pur. Cred că nici când eşti sub anestezie sau când eşti în comă – deşi asta rămâne să afle cercetătorii – nu eşti corp pur. Tendinţa de a trata un pacient drept o simplă alcătuire anatomopatologică are, pentru mine, efecte foarte rele.” (sursa)

384323992_5fe67df84d_z

Partajează pe WhatsApp

Lasă un comentariu