Cu plată și fără plată

Am discutat zilele trecute cu o rezidentă în ultimul an la pediatrie. Am fost plăcut impresionat de felul în care ea vorbea cu micuții pacienți și lăsa să se vadă destul de clar deopotrivă că știe ce face și că face și cu plăcere. Am ajuns să discutam despre facultate și felul în care doctorița a devenit ceea ce era. Mi-a spus că pe vremea ei (așa am descoperit că exista o “pe vremea mea” și a celor foarte tineri) odată ce intrai la locurile fără taxă rămâneai așa până în ultimul an. Acum lucrurile s-au schimbat și studenții concurează an de an prin mediile anuale pentru a face anul următor fără taxă. Ea se declarase norocoasă pentru că a putut să dedice mai puțin timp unor discipline pe care le considera mai puțin relevante sau cu pretenții exagerate; în schimb, a putut petrece foarte mult timp voluntar în spitale și gărzi și că aceasta experiență a însemnat mai mult pentru motivația și devenirea ei decât o nota aproape de maxim pe foaia matricolă. Tocitul excesiv erodează experiența, motivația și direcția pe care ulterior o va lua viitorul medic.

Întrebări:

-Cum poți concepe un sistem aparent corect, competitiv, pentru studenți dar care să submineze obiectivul final (a avea viitori medici bine pregătiți dar mai ales motivați, experimentați și bine direcționați)?

-Oare un astfel de sistem nu ar trebui să înceapă mai bine de la ideea că la final ne trebuie studenți bine pregătiți dar și motivați, experimentați și bine direcționați și să gândim corect întreg procesul ca să ajungem acolo? După care, desigur, să dam drumul la competiție!

StudentieMi se pare că orice încercare de fixare a sistemului, gen cârpim și noi cum putem, scăpând din vedere un obiectiv final măreț este de o moralitatea similară celei din fotografia alăturata.

Situația este comparabila cu cea în care ne puneau pe noi să memorăm cuvânt cu cuvânt un manual întreg de biologie doar ca să satisfacem nevoia de obiectivitate a comisiei de evaluare la admiterea în facultate cu 25 de ani în urmă.

Partajează pe WhatsApp

Lasă un comentariu