Unde, pe traseu, se pierde umanul din sintagma „medicina umana”?

Sau adresarea nevoilor psiho-emotionale ale pacientilor.

Am fost cu circa 10 zile in urma la TEDMED Iasi. Un eveniment organizat de studentii din Iasi si tolerat de catre mai marii UMF-ului. Practic, a fost un eveniment cu multi vorbitori locali si (ar fi trebuit sa fie) doua transmisiuni live de la evenimentul TEDMED Global. Pe ansamblu au fost vorbitori cu tematica diversa si tinuta deosebita cu multa premeditare care au prezentat in spiritul TEDMED. Am vazut chiar si cea mai emotionanta prezentare facuta de un roman (dintre cele vazute de mine live).

De dimineata am plecat cu tema de acasa. Am vrut sa vad in ce masura se mai discuta la un astfel de eveniment despre pacienti ca despre niste OAMENI in primul rand. In ce masura omul primeaza in fata tehnologiei, stiintei, economiei si a medicului insusi. Am plecat cu asteptari foarte mici. Dintre primele 5 prezentari, 4 (inclusiv cea a rectorului, din deschidere, lunga si „inaltatoare” de altfel) faceau apel la pacientul-OM intr-o proportie importanta. Am fost placut impresionat. Stand spectator printre studenti (majoritatea audientei), m-am „trezit” deodata student randul meu. M-am regasit transpus in discursurile profesorilor vremii in care si eu eram viitor medic, asa ca si cei care-mi erau acum in preajma. Si mi-am dat seama ca retorica nu s-a schimbat prea mult. Si dascalii nostri ne invitau in discursurile lor la asa ceva. Doar ca nu s-a intamplat. Pacientul-OM s-a ratacit pe undeva. Distanta de la teorie la practica a fost poate mult prea mare, asa ca pacientii au ajuns sa fie tratati de multe ori nedemn pentru fiinte umane, incomplet, non-holistic… Indiferent ca vorbim despre asistente, doctori sau sistemele create de politicieni chiar cu ajutorul unor doctori, multi simtim pe pielea noastra ca nu suntem tratati cum ne-ar placea. Sunt si exceptii, dar regula ne doare pe toti. Si aici nu ma refer deloc la competentele medicale ale celor care ne trateaza – asta e alt subiect.

Si daca nu s-a intamplat ca generatia noastra sa faca pasul dorit spre o medicina (mai) umana, vor avea studentii de azi un alt destin? Avem capacitatea sa intelegem ce am gresit si sa indreptam? Iata o intrebare care m-a facut sa reflectez:
Ce intervine in timp de la studentul entuziast la medicul resemnat sau arogant care ar putea sa devina? Cu multe sanse.

Epilog: Evenimentul la care am asistat, pentru care au depus multa energie, premeditare si bunatate mai bine de 20 de oameni (studenti si cadre universitare) a fost mutat catre sfarsitul zilei (intempestiv) din Aula mare in alt amfiteatru, mai mic. Si asta pentru ca rectoratul a gasit de cuviinta sa faca loc unui alt eveniment a carui semnificatie mi s-a parut net inferioara celui programat si anuntat. Maretele idealuri din discursul de introducere a evenimentului au tinut doar pana la pranz. Poate ca chiar asta este explicatia.

Nicolae-Iordache Iordache (346 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


2 comentarii

  • Unde se duce omenia? Dar hai sa definim omenia la romani! Exista o expresie populara si anume „a omeni pe cineva”, expresie ce se refera exclusiv la starea de nutritie. Iar nutritia cu nutreturi de calitate costa, astfel ca draga Nicu, cam pe acolo se pierde omenia din medicina umana si anume in zona pecuniara. Ca medicina romaneasca e zona crepusculara, asta o stim toti dar itemul face parte din alta discutie. Iar evenimentele platitoare catre onor rectori intotdeauna vor muta dezbaterea etica din Aula Magna in Aula Minor, asta in cazurile fericite. Pentru ca si ei au fost studenti cu idealuri de vindecatori dar au parvenit trist in mari profesori vanzatori. Si nu e o rusine sa fii vanzator, e rusinos insa sa devii negutator mai cu seama cand marfa este sanatatea celor care te privesc cu incredere si respect.

  • Multumesc pentru comentariu. Aceasta este realitatea; cu o generoasa aproximatie. Intrebarile sunt: care sunt sansele sa limitam perpetuarea acestei stari de fapt in viitor si putem sa facem concret, fiecare individ, ca sa o schimbam?

Trimite comentariu