La ce ti-ar putea folosi sa iti asculti pacientii?

In urma cu nici doua saptamani am tinut o scurta prelegere despre comunicarea medicilor cu pacientii la o intalnire privata la care au participat circa 40 de medici dermatologi.

Una dintre ideile pe care le-am promovat atunci era aceea ca medicii ar face bine sa le acorde pacientilor macar doua minute fara intrerupere pentru a spune ce problema au si ce asteptari au de la medic. Atat doua minute, apoi pot incepe interviul/ anamneza asa cum se pricep ei. Plus faptul ca, desi joaca pe teren propriu, nu sunt si superiori pacientilor lor.

Am obtinut patru tipuri de reactie:

  1. Un grup de medici au zambit cu subinteles, semn ca erau avizati cumva de aceasta optiune.
  2. Un alt grup a facut putin bascalie de idee, ba chiar au spus si ceva anecdote legate de subiect. Pe care le-am gustat cu totii!
  3. Au fost 2-3 voci care au zis ca vor experimenta ca sa vada ce iese.
  4. Un grup limitat au vorbit (mai pe la colturi) cum ca ei au fost invatati la semiologie ca sunt superiori pacientilor si ca interviul trebuie controlat strict de medic pentru ca pacientii bat campii. Ceea ce recunosc ca poate fi adevarat in multe situatii dar nu schimba deloc strategia cu cele 2 minute.

Ca o consecinta am scris articolul acesta.

Ieri am primit urmatoarea scrisoare cu o poveste ca m-a facut fericit. V-o redau aici, anonim si cu permisiune:

Buna Nicu!

 Chiar azi m-am gandit la abordarea ta despre anamneza, sa vezi de ce:

 A venit un parinte (tata) mai tacut, sobru, bine imbracat, cu un copil si mai tacut de 7 ani, de la care cu greu am scos o reactie cand am inceput sa ii intreb mai vesel „”ce copil frumos ne aduceti, cum te cheama dragutzule” etc, eu vrand sa ajung elegant la ce ma interesa: daca au bilet de trimitere, cine i-a trimis, cum au auzit de mine si de ce vin, pt ce problema…In fine, cu greu si monosilabil mi-a spus tatal ca are copilul ceva la coate…Eu ma uit, examinez copilul, ma lamuresc ca este o eczema estivala (in esenta o chestiune fara mari implicatii, care nu necesita alte investigatii si nici nu are asocieri morbide), dg pe care il stapanesc foarte bine si m-am simtit relaxata si gata de glume. Ca au venit si si-au facut probleme pt ceva minor care oricum dispare…Incep sa dau explicatii, ma ambalez ca a ca am avut multi copii asa la inceputul sezonului cald, ca el a cam „intarziat”, ca la toti le-a trecut, ca ii trece fara probleme, si imi dau seama brusc ca numai vocea mea se auzea (ceea ce de obicei nu se intampla, chiar intreb pacientii si ii las sa vorbeasca – dar ghidati!!!). …Ma cam prind ca nu prea e o reactie ok la tata si ma mai temperez, dar eram sigura pe mine ca nu gresesc, ca de fapt nu are nici pe naiba copilul, decat trei papule in cot, ma apuc sa scriu o reteta cu o simpla crema emolienta si tac… Ii dau reteta, tatal imi multumeste, imi spune ca i-a aparut de 2 luni, eu incep sa sporavaiesc vesela, ca se confirma, cam acum doua luni am avut valuri-valuri de astfel de eczeme, ca sunt sezoniere, ca e relativ normal si copilul lui se inscrie in procentul care fac papule in coate cand ies in parc la incalzirea vremii…tatal imi multumeste inca o data si mai ezita putin… Poate sa imi puna inca o intrebare? Eu zic da, evident. Ati auzit dna doctor de diagnosticul „dermatita cronica atrofianta”?… Imi dau seama ca e o distorsiune, noroc ca sunt smart pe  meseria mea si zic repede: poate akrodermatitis chronica atrophicans? care e o forma rara de Borrelioza tardiva, asociata de obicei cu manifestari neurologice grave; B Lyme tardiva, luata de la capusa. 

Tatal imi cere clar si sobru sa ii spun ca nu ma insel si am luat in considerare si aceasta posibilitate…Imi dau seama ca e o trauma la mijloc si ii zic sa spuna tot istoricul copilului cu capusa….Si asa incepe sa vorbeasca 15 minute cum a avut copilul capusa in urma cu 2 ani, a facut eritem migrator (manifestarea initiala de Borrelioza) a fost tratat la un spital de boli infectioase (nerelevant sa il dezvalui) 21 de zile cu antibiotice si analizele nu se negativeaza, adica persista IgM si s-a negativat IgG, ceea ce ii face pe infectionisti sa suspecteze o reactie incrucisata cu Epstein Barr sau Toxoplasma sau alte chestiuni grave, ca ei trebuie sa urmareasca orice semn clinic, au fost avertizati ca diagnosticul se poate schimba oricand in context clinic, deoarece cel paraclinic este incert si depinde de ce manifestari clinice va dezvolta copilul…parintii traiesc o drama, mai mult sau mai putin autoindusa, dar tot drama se cheama…

Tot ce imi povesteste nu schimba diagnosticul meu. Sunt dupa mii de pacienti, nu mai fac greseli de incepator, nu ignor contextul. Dar la eczema estivala pur si simplu nu intereseaza alt context decat cel sezonier; e un fleac aleator, aparut la microorganisme din nisip la inceputul sezonului cald, unii nici nu o recunosc, altii o ignora…Din acest motiv nu am condus deloc discutia spre istoric…Si uite asa, puteam sa pierd esentialul: ei nu venisera la mine pentru ce avea copilul, ci ca sa le spun de fapt daca le-a cazut sau nu sabia in cap, daca a dezvoltat sau nu manifestari de borellia…

Iti dai seama tabloul ideal pt tata – eu sa vad copilul si sa le spun o singura propozitie: nu are B. Lyme. El atata astepta de la mine, dar a fost destul de neincrezator sa imi dezvaluie de la inceput intentia…Iar pentru mine acest scenariu era imposibil de anticipat…A TREBUIT SA IL LAS SA VORBEASCA…

 Nu comentez mai mult.

Si nu e valabil doar in relatia medic pacient chestia asta cu ascultatul  :-), nu-i asa?…”

 

Nicolae-Iordache Iordache (341 Posts)

Nicolae-Iordache IORDACHE este deopotrivă consultant, trainer și coach, vorbitor și autor. Absolvent al Facultății de Medicină din cadrul UMF “Carol Davila” din București în 1995, și-a completat studiile cu un program MBA oferit de Case Western Reserve University, Cleveland, Ohio, SUA & CEU Budapesta, absolvit în 2002. Nu a practicat medicina niciodată, însă pe întregul parcurs al carierei a fost foarte aproape de medici. Și-a început activitatea profesională la Service Civil International – România -, însă cea mai mare parte a carierei și-a desfășurat-o în diferite funcțiuni de management domestice și internaționale a două companii farmaceutice - Richter Gedeon și Novartis. A publicat cărțile Cine ești tu, doctore?, primul ghid românesc pentru construcția brandului de doctor publicat în 2013 împreună cu Olivian Breda, si RePrezintă!-De ce și cum să îmbrățișezi discursul schimbării în sănătate. Pe lângă acestea, el mai îngrijește și blogul www.cetd.ro, dedicat educației non-curriculare pentru medici.


Trimite comentariu