Cel mai important lucru pe care ar trebui să îl știi despre promovarea pe Internet. Poate singurul

Acum mulți ani, tocmai în 2009, mergeam într-un BlogTrip (excursie cu blogul, adică BlogTrip) organizat de Bobby Voicu. Pyuric zice că pentru proiectul Monden.info (re-brand-uit ulterior), Bobby i-a spus să nu facă, inițial, SEO. Mai mult, a blocat accesul motoarelor de căutare către site. Proiectul era pur online, aparent aveai nevoie de SEO. Ulterior, după ce proiectul a prins aripi, a fost permis accesul și site-ul a beneficiat de SEO. Am stat ceva timp să mă gândesc la ideea asta. Însă înainte să “disec” motivația care stă în spatele afirmației – “de ce e bine să începi un proiect oarecare cu mai puțină promovare?”, dau niște dileme recente de-ale mele. Așadar, în loc să rezolv dilema inițială “cum vine asta?”, o să fac opusul, și o să o cresc.

keiyac - twitter - What are you doing?, https://flic.kr/p/5XFF6y

keiyac – twitter – What are you doing?, https://flic.kr/p/5XFF6y

Un exemplu practic: Astăzi am discutat cu un domn care dorea să știe cum ar putea monetiza un proiect abia început. Persoana respectivă avea unele lacune în cunoștințele de Internet (diferența dintre WordPress.com și WordPress.org, de exemplu), dar era interesată de monetizare, cum ar putea monetiza un site.

Niște exemple teoretice:

  • Te invită cineva să ții o prezentare. Mergi, flatat fiind de invitație, sau refuzi?
  • Te invită cineva să ții un interviu. Accepți, și exprimi opinii, sau refuzi?
  • Ai de promovat un eveniment. Către cine îl prezinți? Oricine, faci selecție? Odată aleasă nișa, contează conținutul?
  • Vrei să obții linkuri către site-ul tău. Cum le obții? Orice link? Total opusul?
  • Ai un site de online marketing. Pui overlayer (un fel de popup) cu “abonează-te la newsletter” sau nu? Pui rețelele sociale agresiv (distribuie articolul, vezi pagina noastră de Facebook), sau nu?

Nu cred în soluții-panaceu și răspunsuri la orice dilemă. Dar cred că există tendințe și tendința generală în “promovare” nu e de tip “permission marketing” (îți cer permisiunea de a îți transmite un mesaj), ci de tip “ca marketer, vreau să zic ceva, și dorința asta a mea e mai importantă decât dreptul tău de a nu fi agasat”. Și mai cred că tendința asta e greșită.

Revin la sfatul lui Bobby. Problema pe care o ridică SEO-ul e că e un sac fără fund. Dacă ai un blog care trăiește din reclame online / parteneriate, ai nevoie de SEO. Și te apuci și scrii articole, și faci SEO, și alte articole, și faci încă un pic de SEO, și la un moment dat, fără să intenționezi asta, pierzi simțul măsurii, și ajungi să faci doar SEO și articole. Când faci asta, riști să ignori povestea din spatele scheletului. Dacă vezi totul ca e pe un ciclu organizat: scriu =» promovez =» scriu =» promovez, vei avea, cu siguranță, un oarecare succes. Poate chiar un mare succes. Dar riști (pentru că nu există garanții, și nicio soluție, de niciun fel, nu e absolută) să scrii articole doar pentru SEO și să promovezi doar pentru SEO. Să vrei să fii primul în Google, chiar cu un site care, în practică, nu ar justifica. O primă problemă la abordarea “fac site, hai să încep cu SEO”, să ignori partea “cum fac un site / blog / proiect de calitate”.

Mai e un aspect. Faci un site, creezi un proiect. Îl promovezi. Ai mici rezultate. Către cine vei avea acele prime rezultate? Foarte probabil, fiind și tu la început, și neavând un produs de calitate, vei avea rezultate către o audiență care apreciază genul acesta de rezultate – mai slabe, mai pipernicite, dar, în ansamblul situației, OK (“Merge. E în regulă, cât de cât. Decât nimic …”). Problema e că vei dori ulterior să scalezi produsul, să crești din ce în ce mai mult. Scrii inițial pe blog =» promovezi =» ai o mică comunitate =» scrii din nou =» și nu mai crești. De ce nu mai crești? Pentru că soluțiile pentru “buzz”-ul inițial (să semnalezi că exiști pe piață) nu te ajută foarte mult. Tu faci tot efortul de promovare. E ca și cum te duci într-o piață, iei o portavoce, și strigi. Și când oamenii încep să te asculte, iei o portavoce mai mare. Dar soluția nu e asta, soluția e să cauți un radio care e dispus să te asculte. Soluția e să meriți să fii la radio, nu să cauți portavocea ideală.

Bun, reiau aspectul practic. Cum ar trebui să promovezi un proiect aflat la început? Întrebarea, în sine, nu e greșită. Evident că e bine să te întrebi cum monetizezi un proiect, evident că e bine să îți faci planuri financiare, evident că e bine să ai dileme despre succes financiar. Doar că toate au un rost și un rol, și un site aflat la început (idee luată tot de la Bobby, din ce rețin, din alt context) ar putea să crească fără să aibă, inițial, reclame. Și când ajungi să ai o minimă audiență, și o comunitate care are nevoie de produsul tău, atunci poți să vinzi. Dar, ce să vezi? În momentul acela, vei putea vinde mult mai target-at. Poți, în loc să folosești reclame de tip Google AdSense, să cauți parteneri care să se asocieze cu brandul tău. Și vorbim de alte sume, alt nivel. Dacă la început, riști să enervezi audiența cu reclamele, când ești un brand, și lumea știe de tine, și ai devenit o destinație obligatorie, reclama e un rău tolerat. Poți accepta ca Google să aibă reclame, pentru că nu există o alternativă la fel de bună. Te duci la Google pentru că n-ai unde să mergi. Intri pe un site de știri sportive, chiar înțesat de reclame, pentru că ai nevoie să citești știrile de undeva. Dar dacă azi îți lansezi un motor de căutare sau un site de știri, poți lua în considerare să iniști mult mai puțin pe reclame, și mult mai mult să ai un produs suficient de atrăgător încât lumea să nu fie iritată, și să dorească să revină.
Soluția, desigur, nu e universală. Poți începe un proiect cu reclame, fără să fii iritant. Doar că merită să te gândești, și să vezi în asta o opțiune reală, cum ar fi să ai un proiect în online care, până ajunge la anumite cifre de audiență, să nu aibă reclame. Și cu principiul ăsta în minte, să te axezi pe produs, nu pe promovare. Nu spun că e soluția optimă, spun că e o variantă, și că e deseori neglijată pe nedrept.

Reiau întrebările teoretice:

  • Te invită cineva să ții o prezentare. Mergi, flatat fiind de invitație, sau refuzi? Habar n-am. Sunt multe “dacă”-uri și “depinde”-uri. Până la urmă, e și responsabilitatea celui care îți propune. Dar opusul răspunsului ăstuia – “accept orice prezentare, oriunde, oricând” – nu mi se pare o variantă optimă. Problema pe care o am e mai degrabă axată pe caracterul universal al răspunsului “orice-ar fi, eu prezint”. Uneori, e bine să îți pui întrebări.
  • Te invită cineva să ții un interviu. Accepți, și exprimi opinii, sau refuzi? Cred că răspunsul optim e “lasă-mă să mă gândesc”, și să ai continuu varianta “cum ar fi să zic nu?”.
  • Ai de promovat un eveniment. Către cine îl prezinți? Oricine, faci selecție? Odată aleasă nișa, contează conținutul? Aici dilema e dacă “Un link + un link + un link = întotdeauna ceva mai bun decât Un link”. Se merge frecvent pe cantitate, volum, umplerea spațiilor goale, să fii peste tot, să ai link după link.
  • Vrei să obții linkuri către site-ul tău. Cum le obții? Orice link? Total opusul? Răspunsul e că e aceeași tentație ca mai sus. Să accepți orice link, să scazi standardul, să nu spui vreodată nu.
  • Ai un site de online marketing. Pui overlayer (un fel de popup) cu “abonează-te la newsletter” sau nu? Pui rețelele sociale agresiv (distribuie articolul, vezi pagina noastră de Facebook), sau nu? Moz.com e unul din puținele site-uri de online marketing care își pun rețelele sociale neagresiv, și abonarea la newsletter e într-un colț. Chiar produsul pe care îl vând, abonamente pentru servicii online, e slab promovat. Merg atât de mult pe ideea că contează conținutul mai mult decât promovarea, încât par, în comparație cu ceilalți jucători din piață, nerealiști. Dar, cumva, reușesc. Nu spun că ar trebui să faci neapărat asta, dar spun că poți avea un site de online marketing fără overlayere și promovarea intensă a casetei cu rețelele sociale.

De ce, poate, ar trebui, când începi un proiect în online, să nu începi direct cu promovarea, ci să te gândești să crești întâi produsul, și să cauți calea non-simplă, non-directă, non-imediată, grea, dar bună pe termen lung? Pentru că dacă începi cu scurtăturile și șmecheriile din online, riști să rămâi captiv în ele. Riști să știi doar asta – când publici un articol, să spamezi. Și ai nevoie să ai abilitatea să ieși din asta.

Am pornit de la o dilemă, am mărit-o, am încercat să o lămuresc, dar am ajuns la atâtea “depinde”-uri, că risc să fi vorbit fără să fi explicat nimic.

Mă mai înham la încercare, și intru în detalii.

A venit cineva la mine cu întrebare – cum ar trebui să își facă un blog de online marketing. Și i-am zis trei lucruri (sau aș fi vrut să îi zic):
a. Să scrie constant.
b. Să înceapă eventual să scrie pe alte teme decât online marketing.
c. Când scrie pe online marketing, să scrie doar lucruri noi și tari.

Partea cu scrisul constant e mai dificilă decât parte. În diferite etape ale vieții mele în online, am admirat diferite lucruri. Mi-a plăcut un forum, CHiP.ro (forum.chip.ro), care, ulterior, s-a închis. Am petrecut ceva timp pe un forum, www.XF.ro, din care n-a mai rămas mare lucru în varianta inițială. M-am bucurat să îl citesc pe Mihnea Măruță (excepțional, www.mihneamaruta.ro), care, când și-a lansat un proiect (PressOne www.pressone.ro), a închis / neglijat blogul. Dragoș Mănac (excepțional) scria pe un blog în română (www.manac.ro), închis când a trecut pe .com. Soirs (soirs) e un domn semi-depresiv, și 100% genial, care, la un moment dat a regretat că și-a șters blogul vechi (vă recomand să citiți, e scurt important for me « WordPress.com Forums). Bobby Voicu a închis, în etape succesive, varianta în română a blogului său (www.bobbyvoicu.ro). Nicu Iordache a închis www.iordache.biz când a scris pe www.cetd.ro. Sunt convins că, pentru fiecare din cei de mai sus, sunt motive bune și rezonabile pentru care să închizi site-ul. Unele din ele pot fi găsite pe unele surse online (www.archive.org/web/). Dar, cu siguranță, cel puțin o parte din informațiile de mai sus s-au pierdut.
Care ar putea fi motivația ștergerii articolelor? Informație perimată? (“se lansează produsul X în data de?”) OK, dar rămâne data. Eu, ca cititor, pot vedea despre ce e vorba. În general, pe site-urile de mai sus sunt comentarii, nu știri brute. Schimbare de gust substanțială? (“Nu mai ascult azi muzica pe care o ascultam acum 10 ani”). Poate, dar face neapărat rău să știu că acum 10 ani îți plăcea altceva? O să îmi facă rău să știu acel lucru? Schimbare de fire / brand / persoană? (“dacă treci un râu de două ori, nu mai e nici același rău, și nici tu nu mai ești același”) Da, are sens. Dar îmi prinde rău să văd râul de acum 5 ani?
V-am zăpăcit? Așa-i că nu mai vedeți un fir roșu? Hai să vă zăpăcesc și mai mult. :) Adăugăm în oala deja plină până bubuie ceva, că nu mai putem altfel. :)

Mulți oameni care se apucă să scrie în online, și eu sunt om, și eu am început să scriu în online, scriu prost. Dar prost rău. Rău de tot. Habar n-au de nimic. Dacă mă uit cum am început să scriu pe forumul CHiP, e deja jenant. Dacă mă uit la primele articole de pe olivian.ro, nu știu unde e butonul “mark as private” mai repede. Ca idee, am început pe un blog pe wordpress.com (nu știam de diferența între WordPress.com și org pe atunci), se numea “știrimess”, și scriam niște chestii atât de slabe și jenante, încât, când l-am “filtrat”, n-a rămas aproape nimic din el (vreo 5-10% din articole, și alea cu indulgență). Ulterior, am progresat, am trecut pe “fiieficient.com”, unde am trecut de la jenant la penibil. Creșterea a fost semnificativă, și cred că vreo 20% din articole tot le-am păstrat. Deja puteam ieși în lume cu așa blog, era doar penibil, nu mai era jenant. Am lansat apoi alte bloguri, până, sătul de atâtea lansări, am strâns totul pe olivian.ro, am mai făcut curat, am mai strâns din rufe, am mai văruit, dar calitatea slabă tot a rămas. Ăsta a fost punctul 2 într-o enumerare de mai sus (“Să înceapă eventual să scrie pe alte teme decât online marketing. “), în cazul în care, din motive care îmi scapă, nu mai știți pe unde vă aflați în expunerea mea.

Și am ajuns la punctul 3. “Când scrie pe online marketing, să scrie doar lucruri noi și tari.” Chestia e așa – am început Lumea SEO PPC la un moment dat. Și am organizat evenimente. Și am avut foarte multe criterii de alegere a speakerilor. Trebuiau să poată să respire, să stea în picioare, să vorbească românește, și, neapărat-neapărat, să aibă măcar o vagă tangență cu online-ul. Am dat constant feed-back către prezentările speakerilor, pe măsură ce le primeam, înainte de eveniment. Feed-backul era, în general, în ideea de “am primit prezentarea, mulțumim!”. Și comparăm asta cu evenimentele organizate de (Evensys), unde ca să vorbești trebuie să fii un nume, și înainte să prezinți probabil treci prin niște filtre și legate de conținut. În general, reușesc, mai bine decât noi, pentru evenimente cu teme similare, să aibă audiență mai relevantă, prezentări mai bune, speakeri mai importanți, și să facă un business profitabil din organizarea de evenimente.

Dacă ați înțeles ceva din cele de mai sus, aș fi surprins, pentru că intenția era fix inversă. Am căutat să vă amețesc, ca să livrez lovitura de grație. Pam-pam.

Reluăm punctele:
a. Să scrie constant.
b. Să înceapă eventual să scrie pe alte teme decât online marketing.
c. Când scrie pe online marketing, să scrie doar lucruri noi și tari.

Vă dau întâi un studiu de caz pe un om pe care l-am urmărit, în online, mult timp. Rand Fishkin. A fondat o companie – www.seomoz.org. Pe blogul companiei a scris mult timp, de prin 2004 (poate și mai mult, asta observ eu acum – Moz Blog – Page 350 – Moz). În primul articol (Editorial Guidelines for this Blog – Rand’s Blog) își propune scrie lucruri de calitate și relevante. În mare măsură reușește, dar e o diferență sesizabilă între cum scria în 2011 și cum scrie astăzi. Se vede un progres. Dar n-a șters articolele vechi (din ce îmi dau seama).
Ăsta e cel mai vechi WhiteBoard Friday (o serie de prezentări video) cu el (pe care m-am priceput să îl găsesc). E din 2007. E așa de slab, încât din diferite motive, pare foarte slab calitativ și nu merită mare atenție (Whiteboard Friday Vidcast – “Meta Eat Your Wheaties” – Moz). Între timp, a mai făcut câteva sute de clipuri video, a îmbunătățit tot procesul, de la prezentare la camera video, la calitate video, la grafică. Inclusiv la conținut.
Clipurile foarte vechi aduc, probabil, puțină valoare. Dar nu le-a șters.
Domnul acesta a scris două chestii tari: una foarte-foarte-foarte tare (Why Good Unique Content Needs to Die – Whiteboard Friday – Moz), în care zice că dacă produci conținut în online în scopul promovării, ar trebui nu doar să îți propui să fii primul, ci, pe diferite opțiuni de evaluare, să îți propui să fii de 10 ori mai bun decât ocupantul locului doi. Și una semi-foarte-tare-dar-totuși-tare (6 Techniques to Dramatically Upgrade the Quality of Your Presentation – Moz) care zice așa: “My goal is really to say, “Hey, what is something that less than 20% of the audience who’s going to be watching Whiteboard Friday is already aware of? Now let me try and present that information.” Because it’s really not interesting if the tips that I gave you today, for example, were things like work on your disfluency so that you don’t stutter and say “um.” Make sure you practice the night before. Make sure that your font is at least 30 point type. You should turn off this video.”” (pe scurt, în română, zice că ar trebui să cauți lucrurile pe care mai puțin de 20% din audiență le știu deja; când produci ceva, caută să vii cu ceva nou pentru cel puțin 80% din audiența ta)

Reluăm punctele (cineva e un pic obsedat, zic?):
a. Să scrie constant. Aici problema e să nu suferi de complexul “sunt atât de bun, încât eu-ul meu de acum 3 ani nu mă mai reprezintă. Audiența mea are nevoie doar de lucruri de top de la mine. Eu nu mă pot uita în oglindă și să văd că aș putea fi mai puțin decât perfect. Nu pot să mă uit la o poză din copilărie și să îmi amintesc că făceam prostii. Sau, mai recent, că am făcut o gafă. Mă uit la leul puternic de acum și nu văd leușorul pirpiriu de altă dată”. Cea mai mare gafă pe care o fac cei ce șterg articolele vechi e că compară Leul din prezent cu audiența leului din prezent. Am crescut cu forumul CHiP. Am descoperit bucuria tehnologiei (și) pe manac.ro. Pe mine, personal, ca om care am citit forumul CHiP, nu mă interesează că puștii de azi nu văd valoare într-un forum (dispărut între timp) în care oamenii vorbeau atipic / ciudat / neatrăgător / depășit. Când vreau să citesc forumul CHiP, e irelevant dacă Olivian-ul de azi n-ar mai intra pe un forum similar, adus la zi. Are relevanță că Olivian-ul din 2002 intra pe forumuri și i se părea ultra-uber-mega-tare. Asta pierzi când ștergi o chestie importantă pentru cineva la un moment dat. E foarte ușor pentru cineva să își dea seama “OK, sunt în arhiva de pe forum, am ales să mă uit în mesajele vechi, văd că sunt scrise în 2003, vorbesc numai prostii oamenii ăștia”. E ușor pentru cineva să își dea seama că citește un articol vechi de pe blog. Dar pentru o parte din audiență, care a crescut cu proiectul respectiv, tăierea articolului e o tăiere în sânge. Te doare. Și, ca cititor, chiar nu îmi pasă dacă pentru alții forumul CHiP, vechi și depășit nu înseamnă nimic. Pentru mine e foarte relevant. Ca deținător de site, ai multe variante – poți să faci să nu apară în Google, poți șterge lucrurile evident gafe, poți actualiza. Dar nu șterge, că pentru mine e important.
Problema cu tot ce am zis aici e că pentru oamenii de top, din variate motive (care, la mine, nu au substanță concretă), sunt prea sus pentru eu-rile lor de acum ceva timp. Dar pentru mine, cititorul eu-ului tău de acum ceva timp, lucrurile stau diferit.
Deci, care e soluția? Păstrează arhiva, și scrie. Prostește, stupid, gafând, eronat. Dacă nu mă credeți, credeți-l pe Seth Godin (unul din noi îl parafrazează pe celălalt, nu știu exact cine pe cine, așa că nu mai traduc):
“Just write poorly. Continue to write poorly, in public, until you can write better.
I believe that everyone should write in public. Get a blog. Or use Squidoo or Tumblr or a microblogging site. Use an alias if you like. Turn off comments, certainly–you don’t need more criticism, you need more writing.
Do it every day. Every single day. Not a diary, not fiction, but analysis. Clear, crisp, honest writing about what you see in the world. Or want to see. Or teach (in writing). Tell us how to do something.
If you know you have to write something every single day, even a paragraph, you will improve your writing. If you’re concerned with quality, of course, then not writing is not a problem, because zero is perfect and without defects. Shipping nothing is safe.”
(Seth’s Blog: Talker’s block)

b. Să înceapă eventual să scrie pe alte teme decât online marketing.
Faza e că dacă aplici două criterii: să scrii bine și să scrii constant, te lovești de o problemă mai gravă decât pare – descoperi că nu prea ai nimic nou de adus pe piață. E chiar greu să reinventezi roata în SEO. Mai faci un comentariu, un review, mai zici părerea ta, mai faci o listă de lucruri care e mai complexă decât au făcut alții liste, dar, la substanță, e greu să vii cu lucruri noi în SEO, constant, zi de zi. E greu tare.
Sunt exemple de bloguri colective care, constant, reîncălzesc supa. Iau o zi ceapă, o zi morcovi, o zi cartofi, fac o supă. A doua zi, adaugă castraveți. A treia zi, pun mai puțină sare. E greu de tot să faci supă diferită zi de zi, și să mai fie și bună.
Soluția e paradoxală – scrie bălării, alege niște teme la care nu ai acces. În mod sigur, dacă scrii în general de SEO, și abordezi periodic alte teme, o să găsești o grămadă de lucruri noi pentru tine. Și îți faci mâna. Exersezi.
Alternativa la soluția asta e să scrii SEO prost. Faza e că te obișnuiești cu supe reîncălzite. Intri pe multe bloguri, găsești doar supe reîncălzite. Pentru că trebuiau să aibă blog (nu merge fără), și n-au idei noi. Ce să faci? Reîncălzești. Problema e că nu trec vreodată de etapa asta. Azi, mâine, poimâine, supe reîncălzite.
Rand zice că scrie de calitate și bine. Dar mai zice ceva în primul lui articol (Editorial Guidelines for this Blog – Rand’s Blog): o să scriu rar. Pentru că rețete noi de supe bune e foarte greu să faci. E greu de tot.
Am văzut multe exemple în care oamenii acceptă supa reîncălzită și se obișnuiesc cu ea, și consideră că ăsta e normalul. Eu recomand altceva – apucă-te de citit despre sănătate, de chimie, de estetică, de pictat. O să faci, paradoxal, supe mai bune. Ai nevoie să exersezi skillul de a produce ceva, chiar dacă o iei pe căi separate. Dacă înveți să pictezi, vei face supe mai frumoase. Dacă știi chimie, vei combina altfel ingredientele. Dacă știi ce e sănătos, faci supe altfel. Și tot așa. Uneori, soluția e să zici stop, și să mergi pe lângă. Pe poteca îngustă, nu pe drumul lat.

c. Când scrie pe online marketing, să scrie doar lucruri noi și tari. “Ei, acum să te văd, Olivian, că deja ai abordat tema asta mai sus. OMG, iar o să repete ideea de mai sus. Are o idee, și o repetă de 5 ori. Bravos, națiune.” Mulțumesc.

Mai dau un exemplu (“nu, te rugăăăăm, nu, promitem să înțelegem și fără exemplul ăsta, nuuuu”). Ești Internet marketer, vrei să te promovezi. Simplu, și în ideea spusă de Bobby ca “no-no”, e să scrii prost, să promovezi pe grupuri slabele tale articole, să accepți orice, oricum, oricât. Greu e să publici pe site-uri mari, să ai o audiență care e atentă la ce scrii, să fii invitat la chestii tari. Soluția nu e simplă, și cum zice Seth, “ceva” e mai bun decât “nimic”. Așa că, probabil îți va fi greu să ajung direct de la “ceva” la “alt”-“ceva”. E greu. Dar dacă accepți “ceva”-ul ca pe starea de firesc, ceva e în neregulă.

Și acestea fiind zise, vă doresc “La revedere!”.

2016.01.28 PS (“eram sigur; eram precisă; atâââât!”): Am ținut prezentări pe care acum nu le-aș mai ține. Am dat interviuri față de care, acum, am dubii. Am promovat evenimente într-un mod în care acum nu cred. Am obținut linkuri de care nu sunt mândru. Am pus lucruri agresive pe site-uri de-ale mele. Și am învățat, frigându-mă, și vă invit să nu faceți cum am făcut eu. Încerc, în prezent, să îmi impun unele lucruri (de exemplu, să promovez articolele altora în comunități care nu sunt inițiate de mine, mai degrabă decât articolele mele; deși pun overlayer-e, încerc să lămuresc oamenii că nu e cea mai bună soluție; nu am acceptat orice interviu; nu am vorbit oriunde am putut; în prezent, nu pun linkuri către rețele sociale agresiv). Scriu cele de mai sus, din experința mea și de SEO și de non-SEO. Și pentru că să scriu asta e mai bine decât să nu scriu.

Olivian Breda (95 Posts)

Olivian Breda este Internet marketer din 2006, și lucrează în domeniu ca freelancer din 2009. Se ocupă de audituri de site-uri, atât pe partea de SEO (optimizare pentru motoarele de căutare), cât și legat de uzabilitate (experiența vizitatorilor pe site-uri). Face, de asemenea, implementări de site-uri pe platforma WordPress. Ca experiențe secundare, învață de multe lucruri, chiar dacă nu sunt în activitatea lui de bază – trimitere de newsletter-e, gestionare prezență pe rețele sociale, copywriting, organizare evenimente, training-uri. A urmat în liceu un profil informatic, o facultate de afaceri internaționale (ASE București) și un masterat în comunicare și relații publice (SNSPA București). Pe partea medicală a colaborat cu CisoDental.ro pentru realizarea site-ului și pentru promovare. Ulterior, pentru DeltaHospital.ro s-a ocupat de partea de SEO și uzabilitate.


Trimite comentariu